Prin această comunicare subliniem importanța însemnărilor de pe cărțile vechi pentru scrierea istoriei sau a biografi ilor. Studiul nostru de caz se referă la arhimandritul Dosoftei Crihană (n. 1843 [1840?], com. Cudalbi, jud. Galați - m. 1920, Galați), duhovnic vestit în spațiul nord-dobrogean. A fost călugăr la Mănăstirea Celic Dere, preot în Satu Nou (jud. Tulcea), ultimul egumen al Mănăstirii Taița în anii 1877-1878 și paroh al vechii catedrale „Sf. Nicolae” din Sulina până pe la 1910. Cărțile din biblioteca arhimandritului i-au fost aproape în încercările din viața sa, consemnând personal pe fi lele volumelor numeroase evenimente cu caracter familial, istoric, social sau cu privire la propria-i activitate. Astfel, pe Evhologhionul de la Sibiu din 1833 a consemnat moartea tatălui său, în 1861, iar pe o Psaltire tipărită la Iași, 1835, a însemnat decesul mamei și al unuia dintre frați. Unele exemplare au circulat în spațiul nord-dobrogean și nu se mai păstrează în colecții tulcene, iar altele sunt în patrimoniul muzeului tulcean sau al Mănăstirii Cocoș. Pe lângă însemnările cu valoare informativă, unele cărți au însemnări de posesor și ștampila ex-libris a arhimandritului.