| Articolul precedent |
| Articolul urmator |
 |
 270 3 |
| Ultima descărcare din IBN: 2024-04-24 13:16 |
| Căutarea după subiecte similare conform CZU |
| 069.5:623.444(478) (1) |
| Muzee. Expoziții permanente (505) |
| Tehnică militară (35) |
 SM ISO690:2012ONILĂ, Mihail. Arme albe orientale de tăiere și împungere din colecția Muzeului Național de Istorie a Moldovei. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. , Ed. 25, 8-9 octombrie 2015, Chisinau. Chişinău: Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices”, 2015, Ediția 25, p. 44. ISBN 978-9975-87-007-8. |
| EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
| Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Ediția 25, 2015 |
||||||
|
Sesiunea "Sesiunea științifi că a Muzeului Național de Istorie a Moldovei" 25, Chisinau, Moldova, 8-9 octombrie 2015 | ||||||
|
||||||
| CZU: 069.5:623.444(478) | ||||||
| Pag. 44-44 | ||||||
|
||||||
 Descarcă PDF |
||||||
| Rezumat | ||||||
Printre armele albe de tăiere și împungere din cadrul colecției MNIM sunt și iataganele – armele de bază ale enicerilor. La momentul de față muzeul deține patru exemplare, datate în secolele XVII-XVIII, care au fost transferate de la Muzeul Național de Etnografi e și Istorie Naturală (Muzeul de Stat de Etnografi e al RSSM), în anii 1984-1985. Iataganul prezintă o armă de mijloc între sabie și pumnal, cu teacă de lemn, îmbrăcată cu piele sau metal, ornamentată cu podoabe. Lama este din oțel de înaltă calitate, ornamentată cu aplici, ligaturi și incrustații. Mânerul fără gardă cu plăsări de os, mai rar din metal. Iataganul apare în sec. XVII în Orientul Mijlociu și Apropiat. În afară de Turcia se foloseau și în armatele din Orientul Apropiat, Peninsula Balcanică și Caucazul de Sud. După cucerirea Algeriei de către Franța, iataganul devine armă de bază și a infanteriei franceze, iar mai apoi în calitate de baionetă de luptă. |
||||||
|
|
|
|
