În anul 2015 au continuat cercetările arheologice la cetatea Soroca, demarate în 2012. În acest an săpăturile au fost efectuate în extra-muros, în partea de nord-vest a fortifi cației de zid. Cele două secțiuni, Secțiunea XII și Secțiunea XIII, au fost trasate în nord-estul și sud-vestul turnului circular nr. 3. Raționamentul cercetărilor din această parte a cetății de piatră se explică prin faptul că în anii precedenți resturi ale unor șanțuri de la cel puțin două fortifi cații de pământ și lemn (sau, posibil, părți componente a două linii de apărare ale aceleași cetăți), dar și detalii și elemente privind sistemul de edifi care ale acestora, au fost identifi cate în partea de sud-est a fortifi cației de zid: una în interiorul și în extra-murosul turnului circular nr. 1 și a curtinei nr. 1, iar o alta – la distanța de 22 m spre sud - sud-est de curtina nr. 1. Investigațiile din vara 2015 au avut drept obiectiv precizarea confi gurației sau a orientării aliniamentului fortifi cației de pământ și lemn, dar și a unor elemente constitutive ale complexului defensiv, care a existat până construirea edifi ciului monumental din piatră ce străjuiește și astăzi unul din importantele vaduri de trecere de pe Nistru. Fără a putea identifi ca locul amplasării secțiunilor arheologice lăsate în urma campaniei de săpături efectuate sub egida Comisiunii Monumentelor Istorice în anii 1928-1930 de secretarul acesteia Virgil Drăghiceanu, în straturile superioare ale celor două Secțiuni (XII și XIII), menționate mai sus, au fost identifi cate resturi de construcție din perioada interbelică când în interiorul cetății de piatră au fost efectuate lucrări de curățare a dărâmăturilor și de evacuare a molozului, dar și de reparare/plombare a zidurilor din interior și exterior (vizibile inclusiv pe glacisul turnului circular nr. 3); iar în spațiile adiacente din extra-muros au fost demolate construcțiile ridicate până sub zidurile cetății pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, aici fi ind amenajată o grădină publică. Urme insignifi ante de construcție au fost identifi cate pentru perioada secolelor XVII și XVI. Totuși, cel mai vizibil s-a dovedit a fi stratul de construcție al cetății de zid, reprezentat de resturi de mortar și moloz, pietre de dimensiuni mici și medii. Peste acesta era situat un strat de cultură cu multă ceramică, preponderent de culoare cenușie-negricioasă, modelată la roată, dar și fragmente de cahle și proiectile din piatră pentru baliste și tunuri, precum și bile (din piatră), de mici dimensiuni, pentru praștie. Dintre piesele de import menționăm fragmentele de vas acoperite cu smalț, dar și fragmentele de pahar de sticlă din a doua jumătate sau de la sfârșitul secolului al XV-lea. Sub acest strat a fost înregistrat un nivel reprezentat resturi de locuire și ceramică din secolele XIV-XV, perforat de fundația cetății de zid (fundație care în acest loc are adâncimea de 9095 cm). În afară de aceasta, în Secțiunea XIII au fost identifi cate resturile unui șanț, săpat în sol steril, aparținând vechii fortifi cații de pământ și lemn. Acesta era adânc de circa 3 m de la nivelul vechi de călcare. Pe fundul cvasi-orizontal al șanțului au fost descoperite două rânduri paralele de gropi de par. Se pare că unul dintre rândurile de pari consolidau peretele exterior al șanțului, aceștia fi ind dispuși oblic, sub un unghi de 120°, iar alți pari, din rândul interior, erau poziționați vertical. În umplutura șanțului, în rând cu ceramica din eneolitic și prima epocă a fi erului, a fost adunată o importantă colecție de fragmente de ceramică și de cahlă din secolele XIV și XV, fi ind descoperite și ghiulele din piatră. S-a reușit să se precizeze că fundația cetății de zid a utilizat, suprapunând parțial, cavitatea șanțului fortifi cației de pământ și lemn, fapt ce a împiedicat cercetarea completă a fortifi cației din pământ. Prin această de la urmă descoperire a fost identifi cată latura de vest a fortifi cației de pământ și lemn, situată la aproximativ 100 de metri de oglinda Nistrului, orientată pe axa nord-sud. Cealaltă latură (de sud) a acestei fortifi cații de pământ și lemn a fost cercetată în procesul investigațiilor din anii anteriori, fi ind orientată pe axa est-vest. Aceasta de la urmă era situată la aproximativ 200 m de râulețul Racovăț, a cărui albie fl anca fortifi cația dinspre nord. În acest fel, prin cercetările arheologice de la cetatea Soroca din ultimii ani s-a reușit identifi carea aliniamentului a două laturi (de sud și, respectiv, de vest) a fortifi cației de pământ și lemn care a precedat construcția cetății actuale de zid. Considerăm necesară continuarea săpăturilor la acest important sit medieval în vederea identifi cării și reconstituirii parcursului șanțului de nord al fortifi cației de pământ și lemn și a șanțului de est, paralel cursului Nistrului, respectiv, a întregii planimetrii a cetății de pământ.