În primăvara anului 2011, colegii de la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei au fost înştiinţaţi despre descoperirea unui mormânt de incineraţie în preajma satului Mana, r-nul Orhei. Având în vedere ritul şi ritualurile funerare, dar în special, strachina din pasta fi nă, mormântul respectiv a fost atribuit fără echivoc culturii Poieneşti-Lucaşeuca. O nouă cercetare de suprafaţă realizată de colegii de la MNIM în primăvara anului 2015, a permis recuperarea a încă două fi bule circulare şi a unei agrafe apropiate tipului Dux. În vara aceluiaşi an I. Tentiuc, V. Bubulici, A. Zanoci şi O. Munteanu au realizat noi periegheze în zona sitului respectiv. În urma noilor cercetări de teren s-a stabilit că mormântul de la Mana se afl ă, de fapt, în incinta unei fortifi caţii getice, care, la sigur, este anterioară complexului funerar. Întrucât până în prezent în obiectivele arheologice de epocă Latène din spațiul est-carpatic n-au fost descoperite fi bule circulare, ne-am propus, în această comunicare, să analizăm respectivele piese. Seria tipologică din care fac parte fi bulele de la Mana poartă în literatura de specialitate denumirea de Ringfi beln, mai exact Ringfi beln mit aufgerollten Enden. Aşa cum s-a precizat, evoluţia unor asemenea exemplare se întinde pe mai bine de o mie de ani. Întrucât aceste piese provin dintr-un sit de epocă Latène, vom stărui asupra Ringfi beln mit aufgerollten Enden doar din respectiva perioadă.