Bisericile moldovenești cu fresce exterioare datează din secolul XVIlea, din anii de după 1530. În acel timp mai multe biserici ctitorite de domnitorul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546), au fost împodobite cu minunate fresce exterioare. Imaginea Asediul Constantinopolului zugrăvită pe fațadele bisericilor din nordul Moldovei medievale: Sf. Gheorghe din Hârlău, 1530; Probota, 1532; Sf. Gheorghe din Suceava, 1532-1534; Humor, 1535; Sf. Dumitru din Suceava, 1535; Moldovița, 1537, Arbore, 1541 ș.a., a devenit un subiect interesant pentru istoricii de artă și bizantinologie cercetători cum ar fi : Sorin Dumitrescu, Nicolae Iorga, Vasile Grecu, I.D. Ștefănescu, Paul Henry, Sorin Ulea, Vasile Drăguț etc. Cercetătorii picturii exterioare rareșiene au încercat să explice apariția și semnifi cația imaginii „Asediul Constantinopolului” din pictura exterioară moldavă. Tema iconografi că a asediului rămâne în atenția istoriografi ei, încât până astăzi apar dispute istoriografi ce referitoare la acest subiect. Tema „Asediul Constantinopolului” este o ilustrare a primei strofe (proemium) ce reamintește intervenția salvatoare a Maicii Domnului în 626, în timpul asediului Constantinopolului de către perși și care a primit semnifi cația unei chemări pentru victoria împotriva agresorilor otomani. Această temă iconografi că apare la Probota pe fațada sudică, dar și la Humor, Moldovița, Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, Baia, însoțite de deosebite reprezentări ale „Asediul Constantinopolului”, chiar și la Arbore, unde pictorul notează data 626, pictura ilustrează același episod într-un stil miniatural, deosebit prin felul realizării. Nicolae Iorga considera că frescele, cu excepția cea de la Arbore, reprezintă asediul fi nal al capitalei bizantine din 1453. Sorin Dumitrescu susținea că pentru Petru Rareș asediul Constantinopolului trebuia să fi e văzut cât mai des, mai ales de către domnitorii creștini, pentru că ei să nu uite nici măcar o clipă faptul că Pronia divină îi pedepsește pe cei care acceptă ereziile. Unele momente din scenele Asediului de la mănăstirile Humor și Moldovița (împărăteasa, artileria, cavaleria otomană, ploaia cu picături roșii, călărețul „Toma” ș.a.) ne permite să credem că zugravii lui Petru Rareș, în afară de textul Triodului cu descrierile asediilor Constantinopolului din secolele VII-IX, s-au inspirat și din descrierea ultimului asediu al capitalei bizantine, cuprinsă în povestirea „Despre luarea preaslăvitei cetăți a Țarigradului”, atribuită lui Nestor Iskander. La mănăstirea Arbore, asediul este, după cum menționează și inscripția bisericii, cel din anul 626, probabil, în cea de-a doua domnie a sa, Petru Rareș, nu și-a mai permis să-și expună în ctitoriile sale, teme care erau mult prea curajoase pentru o epocă de mare avânt al Imperiului Otoman. Cu toate acestea, ideea ocrotirii rămâne prezentă: un imn care sugerează ideea că Fecioara îi va ajuta pe moldoveni împotriva otomanilor, așa cum în anul 626 Fecioara i-a ajutat pe bizantini să reziste atacurilor din partea populațiilor barbare.