Oamenii au fost întotdeauna fascinați de timp și pentru a-l măsura au folosit la început ritmuri naturale (ciclul anotimpurilor, deplasarea astrelor), apoi diverse dispozitive, cu ajutorul cărora și-au organizat viața economică, socială și religioasă. În Evul Mediu, turnurile catedralelor și ale primăriilor au fost ornate cu mecanisme complicate, având în componență rotițe, scripeți, arcuri și pârghii, care puteau măsura timpul zi și noapte, însă nu fără mici întârzieri sau avansuri înregistrate pe durata a 24 de ore. Adesea, aceste orologii erau însoțite de paradele unor fi gurine care anunțau orele și submultiplii acestora. Primele mărturii despre orologiul din Casa Sfatului sunt lapidare și apar în contextul informațiilor privitoare la lucrări de construcție/reparație a turnului vechii primării. Astfel, într-un document din anul 1520 se precizează că pieile (îmbibate în ulei) de la ferestrele turnului au fost înlocuite cu geamuri, iar reparațiile efectuate la ceas au costat 3 fl orini. În perioada 1520-1528 meșterul Georgius din Sighișoara a venit de mai multe ori la Brașov și a efectuat lucrări elaborate și costisitoare la orologiul din turnul primăriei, ale cărui cadrane au fost pictate de grecul Dominicus timp de câteva săptămâni. Tot atunci mecanismul a fost prevăzut cu o fi gurină din lemn, care ținea în mâini un ciocan pentru bătaia orelor. La 5 iulie 1608 turnul Casei Sfatului a fost lovit de trăsnet, iar incendiul a putut fi stins abia după ce s-a turnat în foc vin, oțet și lapte. Lucrările de refacere au durat câteva săptămâni, astfel că la 16 septembrie în turnul zugrăvit a fost așezat un glob. Se pare că trăsnetul a afectat și mecanismul orologiului, de vreme ce în aceeași perioadă s-au efectuat lucrări de reparație, fi nalizate tot la jumătatea lunii septembrie. Către sfârșitul secolului al XVII-lea notarul Brașovului, Martin Seewaldt spunea despre ceas că indică orele pe toate cele patru fațete, iar despre turn că devenise astfel una din atracțiile orașului. La 21 aprilie 1689 la Brașov a izbucnit cel mai devastator incendiu din istoria orașului. Casa Sfatului a suferit atunci una dintre cele mai mari catastrofe din istoria sa. Turnul clădirii s-a năruit, distrugând orologiul și toate componentele acestuia. Lucrările de refacere s-au realizat etapizat și au durat vreme de doi ani. În anul 1690 s-a construit un acoperiș provizoriu și s-a turnat un clopot nou, din bronz, având forma unei semisfere și masa de 800 de kg. În octombrie 1774 mecanismul ceasului s-a îmbogățit cu un clopot pentru bătaia sferturilor de oră, iar în decembrie ceasornicarul Matthias Riemer a montat mecanismul și opt arătătoare noi. În vara anului următor pictorul Joseph Moor a pictat „en fresco” cele patru cadrane, înscriind anii „1528” și „1775”. Un secol mai târziu, în turnul Sfatului s-a montat un mecanism nou, realizat în anul 1875 de către fabricantul de orologii Johann Manhard din München, care a fost instalat de ceasornicarul brașovean Joseph Both în anul 1877. Orologiul a funcționat vreme de 133 de ani, însă bătaia orelor nu se mai auzea din vremea când Brașovul se numea Orașul Stalin (anii 50). În anul 2010 a fost cumpărat din Germania un mecanism de ceas identic ca tip (Johann Manhard), doar mai tânăr cu 15 ani (datează din anul 1890). Astăzi inima vechiului burg transilvan, oraș al coroanei, străjuit de culmile muntoase ale Postăvarului și Pietrei Mari, pulsează de aproape cinci veacuri prin bătăile orologiului din turnul Casei Sfatului. Documente îngălbenite de vreme spun povestea vechiului ceas instalat în Turnul trompetiștilor.