În baza art. 16 al Convenției de Armistițiu încheiate la 12 septembrie 1944 cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, România a fost obligată să epureze colecțiile de publicații din biblioteci. Prin Decretul–Lege pentru retragerea unor publicațiuni periodice și neperiodice, reproduceri grafi ce și plastice, fi lme, discuri, medalii și insigne metalice, din 4 mai 1945, la Ministerul Propagandei s-a înfi ințat o comisie ce a întocmit liste cu publicațiile apărute între 1 ianuarie 1917 și 23 august 1944, cuprinzând idei legionare, fasciste, hitleriste, șoviniste, rasiste sau pasaje dăunătoare bunelor relații ale României cu Națiunile Unite. Imensa majoritate a bibliotecilor care aveau publicațiile menționate au trebuit să le predea Prefecturii județului respectiv, de unde au fost trimise la Depozitul Ofi ciului de Hârtie și distruse în prezența unui delegat al Poliției. Doar câteva biblioteci din România au primit dreptul de a păstra publicații interzise (a Academiei, Centralele Universitare din București, Iași, Cluj, și câteva județene), dar cu obligația să le retragă din circulație și să le depoziteze în încăperi speciale. Până în 1990, consultarea acelor publicații nu a fost posibilă decât cu autorizația șefului instituției și numai în localul bibliotecii. Bibliotecarii care nu luau măsurile prohibitive erau pasibili de închisoare între unul și trei ani sau amenzi bănești mari. Dacă inițial au fost scoase din biblioteci publicațiile cu conținut fascist, de propagandă, avându-i ca autori pe exponenții regimului antonescian, până la sfârșitul anilor ′50, sub infl uența cenzurii bolșevice, prohibiția s-a extins, fi ind epurate toate publicațiile care făceau referire la Basarabia și celelalte teritorii care s-au afl at până la al Doilea Război Mondial în componența statului român, la Familia Regală și la personalități devenite indezirabile pentru regimul comunist, dar și cele cu conținut religios, inacceptabile ateismului comunist. Concret, au fost scoase din circulație și închise în depozite secrete: toate manualele școlare dinainte de 1947; toate hărțile care înglobau între granițele noii Republici Populare Române teritorii ce nu-i mai aparțin. (Hărțile din lucrările științifi ce trebuiau puse în acord cu noile granițe prin diferite procedee: hașurare, decupare etc., dar numai atunci când nu puteau fi eliminate total. La fel trebuia procedat cu stema regală sau orice alte însemne ale dinastiei). Toate calendarele, almanahurile populare etc., de orice fel dintre 1938 și 1944; toate lucrările unor autori (fruntașii mișcării unioniste din Basarabia, foști profesori la Universitatea din Chișinău, cei care au scris împotriva URSS etc.); doar anumite lucrări ale unor autori (de ex. Paul Mihailovici, Ștefan Ciobanu, N. Iorga, Mihail Sadoveanu: lucrările referitoare la Basarabia). Astăzi, fi șele de catalog ale acelor publicații poartă însemnul cu creion roșu sau cu mașina de scris: „S”, litera S = Fond Special adică Interzis. Fondurile Speciale din biblioteci sunt componente ale politicii culturale din fostele țări socialiste și constituie încă o problemă puțin clarifi cată a istoriei bibliotecilor dintre anii 1948 și 1989. Vom exemplifi ca modul cum s-au cenzurat cărțile tipărite în Basarabia, care fac referire la ea ori aparținând unor autori basarabeni, păstrate la BCU „Mihai Eminescu” din Iași.