Prin decretul din 19 august 1941, dat de Marele Cartier, s-a instituit administrația românească în Transnistria, Guvernator civil al acestei provincii fi ind numit profesorul universitar G. Alexianu. Situația religioasă din Transnistria era dezastruoasă, ori chiar dramatică, până la formarea provinciei. La venirea trupelor române, Biserica Ortodoxă Rusă ca instituție practic era desfi ințată, înalta ierarhie bisericească inexistentă, religia refugiată în familie sau în sufl ete. Pentru revigorarea credinței era necesară o instituție cu ierarhie și structură bine determinate. Așa apare Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria, care a fost înfi ințată la 15 august 1941, având sediul la Tiraspol, iar din octombrie 1942 – la Odesa. Misiunea a cuprins inițial 13 protopopiate de județ și unul al municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de subprotopopiate. Inițial Misiunea era condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, după care, prin decizia ministrului Cultelor, de la 23 noiembrie 1942, mitropolitul Visarion Puiu era atașat pe lângă Comandamentul de căpetenie al Armatei cu misiunea organizării bisericilor și îndemnării spirituale a populației de peste Nistru. După instalarea mitropolitului Visarion în funcția de conducător al Misiunii, s-au întreprins mai multe măsuri de reorganizare. S-au ales Consiliul eparhial și conducătorii secțiilor administrative, culturale și economice. Pe 23 decembrie 1943, în fruntea Misiunii este numit Antim Nica, în timpul căruia Misiunea a întreprins o serie de măsuri, printre care vom menționa: – Redeschiderea bisericilor închise de comuniști; – Asigurarea locașurilor de cult cu preoți și necesarul pentru buna funcționare; – Editarea de cărți și periodice religioase; – Implementarea învățământul teologic și religios. Pentru activitatea Misiunii, Statul Român aloca mijloace fi nanciare substanțiale. În fi ecare an creșteau investițiile în activitatea Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. Apropierea frontului de hotarele Transnistriei determină ca pe 15 februarie 1944 personalul Misiunii Ortodoxe să fi e retras în țară.În fața înaintării sovietice, este obligat să se retragă pe 7 ianuarie 1944 și conducătorul Misiunii Antim Nica. Astfel se încheie lucrarea de renaștere a vieții religioase în Transnistria efectuată de Misiunea Ortodoxă Română. Starea lucrurilor îmbunătățite se va menține în acest teritoriu, chiar și după revenirea sovieticilor, până în 1948, când, rând pe rând, se închid toate bisericile redeschise și sfi nțite de către Misiunea Ortodoxă Română în perioada războiului.