Comunicarea se referă la cunoașterea obiceiurilor alimentare ale populației din Țara Moldovei în sec. XVI - înc. sec. al XIX-lea, deoarece nutriția are strânse legături cu o serie de manifestări colective ale unui popor, relatând informații despre rangul social al unei persoane, despre civilizația sau cultura care o înconjoară, iar „atenția acordată modului de preparare a hranei și felului de a consuma alimentele și băuturile dovedește că oamenii nu au atribuit acestora, nicicând, un unic rol: cel de a le potoli foamea și setea. Mai mult, preferința pentru anumite alimente în circumstanțe speciale ilustrează semnifi cațiile aparte pe care acestea le-au dobândit de-a lungul vremii, în conformitate cu concepțiile despre organizarea lumii proprii diverselor societăți”. Deși în unele studii și monografi i problema consumului dulcețurilor, cofeturilor, zahărului și mierii este abordată tangențial, totuși, până la momentul actual nu avem un studiu dedicat acestui subiect. Cercetarea este importantă atât pentru cunoașterea istoriei alimentației populației din Țara Moldovei, cât și pentru a crea o imagine mai completă despre viața cotidiană, tradițiile și obiceiurile moștenite, cultura alimentară a comunității. O viziune asupra consumului dulcețurilor, cofeturilor, zahărului și mierii în alimentația populației Țării Moldovei se poate forma îmbinând informațiile documentelor, relatările cronicarilor, expunerile călătorilor străini și sursele arheologice. Comunicarea va remarca factorii care au stimulat/întreținut consumul produselor menționate, tipurile acestor delicii culinare și va prezenta modul de servire. Astfel, vor fi menționați factorii geoclimaterici și tradițiile de cultivare a pomilor fructiferi, despre care remarcă contemporanii epocii, de exemplu: „vei găsi nu livezi, ci păduri de pomi fructiferi. La munte fructele cresc de la sine, la șes însă trebuie să fi e cultivate prin grija omului, dar tocmai de aceea sunt și mai gustoase”. Totodată vor fi remarcate diferite tipuri de dulcețuri, precum cele menționate de Paul de Alep printre darurile aduse domnului Moldovei (dulceață de ghimbir, dulceață de Kabul, dulcețuri alese etc.), sau diferite tipuri de zahăr (zahăr candel etc.), de miere (obișnuită și de prigon). Vor fi menționate diferite contexte de servire a dulciurilor, precum cele prezentate în Condica lui Gheorghachi, în urma cercetării căreia Dan Simonescu constată că în anumite cazuri cafeaua se servea numai cu dulcețuri (la anumite sărbători religioase, precum Joia-Mare, după împărtășanie, în Duminica lăsatului sec de brânză, în ziua Sfi ntei Paraschiva), iar alteori cu zahăr și cofeturi.