Curentul istoriografi c francez, numit convențional „Școala Analelor”, s-a impus prin studii interdisciplinare și noi teme de cercetare istorică, între care se numără viziunile medievale asupra muncii. Deja în primele decenii ale sec. XX, istorici occidentali (E. Levasseur, P. Boissonade, G.G. Coulton) au abordat particularitățile muncii în Evul Mediu, privilegiind aspectele social-economice. În perioada postbelică, medieviști notorii, exponenți ai Școlii Analelor, au inclus în aria investigațiilor și viziunile asupra muncii, relevând interdependența dintre mentalitățile colective și transformările economice. Încă Marc Bloch, unul dintre părinții Școlii Analelor, în lucrarea „La société féodale” (vol. I, 1939), afi rma că „evoluția economiei a implicat o veritabilă revizuire a valorilor sociale”. Deși analizează mai multe valori specifi ce conștiinței medievale, autorul nu se referă la viziunile asupra muncii. Subiectul a suscitat interesul colegului său, Lucien Febvre, care, în articolul programatic „Travail : évolution d’un mot et d’une idée” (1948), argumenta necesitatea de a cerceta „istoria ideii de muncă”, apreciindo drept „o încântătoare secțiune de istorie psihologică și socială”. Pornind de la lexicul utilizat, pe parcursul secolelor, pentru a denumi „munca”, în limba franceză, istoricul conchidea că noțiunea a evoluat de la o percepție negativă, asociată suferinței, până la o valorizare pozitivă, munca devenind o activitate obligatorie, dar și agreabilă pentru întreaga societate. Fără a participa ca autor, Febvre a inspirat realizarea sintezei colective „Histoire générale du travail” (4 vol., Paris, 1959-1961), începând din Preistorie, până la mijlocul sec. XX. Într-o serie de studii și articole enciclopedice consacrate civilizației Occidentului medieval, Jacques Le Goff reia problematica reprezentărilor muncii. Reputatul savant continuă direcția trasată de Febvre, valorifi când vocabularul medieval și semantica sa, sursele literare și iconografi ce, stabilind conexiuni între activitățile economice și refl ecțiile teologilor din epocă. Le Goff concluzionează că, în gândirea medievală, semnifi cațiile muncii oscilau între „aspectul său neplăcut (în sens etimologic, ignobil, nenobil) și aspectul său pozitiv, onorabil, ca demers creator”. Evoluția lentă a economiei occidentale, în Evul Mediu timpuriu, se datorează inclusiv concepțiilor vremii, potrivit cărora munca asigură doar subzistența, combate viciul trândăviei și contribuie la înfrânarea patimilor trupești. Concomitent, munca manuală a călugărului, „cel mai înalt exemplu de viață pământească”, a condus treptat la reabilitarea muncii, aceasta ajungând către sec. XIII „una dintre marile valori ale lumii feudale”, moștenită ulterior de Europa modernă. Concepțiile lui J. Le Goff , în bună parte, afl ă paralele în lucrările altor reprezentanți ai „noii istorii”, precum Georges Duby și Emmanuel Le Roy Ladurie. Sintetizând contribuțiile Școlii Analelor, acumulate de-a lungul deceniilor, istoricul Robert Fossier reconstituie complexitatea fenomenului muncii, în monografi a „Le travail au Moyen Age” (2000). Începând din anii ’80 ai sec. XX, în centrele academice europene, periodic se organizează colocvii interdisciplinare, consacrate muncii în societatea medievală. Școlii Analelor îi revine astfel meritul de a promova, în istoriografi a universală, problematica muncii medievale și a valorizărilor sale, o problematică ce urmează a fi explorată și de istoricii români.