Săpăturile arheologice din ultimele decenii au identifi cat în spațiul carpato-nistrean mai multe fortifi cații de pământ și lemn aparținând secolelor IX-XIII. Cartarea acestora, coroborarea cu materialele arheologice privind evoluția social-economică, dar și cu informațiile surselor scrise permite de a reconstitui cadrul social-politic și dinamica structurile potestare din perioada evului mediu timpuriu. Dezvoltarea ascendentă social-economică și politică a societății vechi românești din secolele VIIIIX a fost periclitată de pătrunderea în regiune a unui nou val de triburi migratoare. Apariția pericolelor din exterior a impulsionat edifi carea unor fortifi cații din pământ și lemn grăbind închegarea temporară, iar apoi defi nitivă, a uniunilor de obști, a formațiunilor prestatale în spațiul est-carpatic (Spinei 1994, 129). Cea mai prolifi că perioadă de construire a cetăților medievale corespunde secolelor IX-XI, însă ele nu lipsesc în secolele XII-XIII.D. Gh. Teodor menționează pentru spațiul dintre Prut și Siret 15 așezări fortifi cate din secolele VIII-XI (Teodor 1980, fi g. 1). I. Hîncu evidențiază între Prut și Nistru 23 de cetăți (Hîncu 1993). S. Musteață analizează în spațiul pruto-nistrean și în nordul Bucovinei 47 de așezări-întărite datate în secolele VIII/IX-X. În funcție de structura reliefului ele alcătuiesc patru tipuri de cetăți (Musteață 2005, 37). R. Rabinovici vorbește despre existența între Prut și Nistru a peste 20 de fortifi cații din secolele IXXIII. În baza particularităților constructive și a formei în plan, autorul distinge două tipuri de fortifi cații: 1. de formă circulară și 2. de formă iregulată complexă situate pe boturi de deal (Рабинович 2006, 181). Gh. Postică analizează 107 fortifi cații aparținând secolelor VIII/IX - XIII (31 pentru sec. VIII-IX; 55 pentru sec. X-XI și 21 pentru sec. XII-XIII). La baza tipologiei fortifi cațiilor Gh. Postică a pus funcționalitatea lor: 1. cetăți de refugiu; 2. cetăți centre administrativ-economice; 3. cetăți centre voievodale; 4. cetăți castele feudale; 5. cetăți de supraveghere și 6. cetăți sanctuare (Postică 2007, 120). Cercetărilor noastre au evidențiat în spațiul investigat, inclusiv în Bucovina de Nord, în secolele IX-XIII, circa 80 de fortifi cații din pământ și lemn, situate în două regiuni: 1. în zona de nord, în interfl uviile SiretPrut și Prut-Nistru (Fundu Herții, Dersca, Baranga, Horodiștea, Grozinți, Lomacinți etc.), și 2. în lungul Nistrului Mijlociu, amplasare în exclusivitate pe malul său drept (Alcedar, Echimăuți, Cunicea-Poiana, Glinjeni, Horodiște „La Șanț” etc.). Mai puține cetăți (patru) au fost identifi cate în zona interioară a spațiului pruto-nistrean (Răciula, Cârlani-Stejăreni, Lucașeuca, Mășcăuți „Poiana Ciucului”). O singură fortifi cație a fost cercetată la hotarele de vest (Bâtca-Doamnei) (Spinei 1994, 112-113) și alta în partea de sud a regiunii (Calfa). Edifi carea unui sistem de apărare prin construirea de fortifi cații structurate conform unui principiu strategic bine defi nit, confi rmă existența în spațiul est-carpatic medieval timpuriu a unor autorități politice capabile să organizeze și să dirijeze activitățile de ridicare a unui sistem complex de apărare a regiunii. Acestea puteau fi edifi cate doar în condițiile existenței unor structuri politice evoluate, a unor uniuni de obști care, în fața unor amenințări din exterior, și-au reunit forțele în cadrul unor organisme centralizate politic și consolidate militar, supranumite în sursele scrise drept „țări”, ducate sau cnezate.