Renumitul arhitect roman Marcus Vitruvius Pollio (Vitruviu), în Cartea I, capitolul X „Despre temeliile zidurilor și așezarea turnurilor”, a lucrării sale De architectura (Despre arhitectură), vine cu o serie de recomandări ce țin de modalitatea de edifi care a fortifi cațiilor antice. Deși tratatul a fost scris în ultimul sfert al sec. I a. Chr., constatăm că multe din aceste recomandări au fost respectate cu mult înaintea apariției lucrării lui Vitruviu, drept exemplu servindu-ne fortifi cațiile getice din sec. IV-III a. Chr.Referindu-se la confi gurația cetăților, Vitruviu menționează: „Fortărețele trebuie plănuite nu în formă de dreptunghi, nici cu unghiuri ascuțite, ci cu contururi sinuoase, în așa fel ca dușmanul să poată fi văzut din mai multe părți”. Astfel, în urma studierii formei fortifi cațiilor getice din spațiul extra-carpatic s-a observat că acestea, în majoritatea cazurilor, au o confi gurație quasi-rotundă (Curatura, Mateuți, Moșna etc.), sau quasi-ovală (Beidaud, Brăhășești, Saharna „La Vile” etc.). Chiar și atunci când incintele au forme quasi-poligonale sau quasi-triunghiulare poate fi urmărită tendința de a conferi un contur arcuit liniilor defensive de pe laturile cele mai expuse ale fortifi cațiilor (Saharna Mare, Saharna Mică, Glinjeni „La Șanț” etc.). Conform altei recomandări a lui Vitruviu: „Planul (cetăților - n.n.) trebuie conceput în așa fel ca drumurile către porți să nu fi e directe, ci pe la stânga lor. Dacă se va face astfel, atunci partea dreaptă a celor ce se apropie, neacoperită de scut, va fi cea mai apropiată de zid”. Astfel, ca urmare a studierii căilor de acces și a porților de intrare în cetățile getice (acolo unde dispunem de informații), s-a constat respectarea întrutotul a acestui principiu. Asemenea amenajări pot fi urmărite la fortifi cațiile de la Butuceni, Saharna Mare, Cotnari, Merești etc. Plecând de la cele expuse mai sus, dar și de la alte detalii ale sistemului defensiv al cetăților getice, se poate constată că ele au fost edifi cate conform „cerințelor” arhitectonice ale timpului.