Situl (47° 43.652’N, 28° 53.517’E) se afl ă în dreapta drumului național R13, la 1,3 km sud-est de satul Țăhnăuți, fi ind situat pe o pantă ușor înclinată spre sud-vest, la marginea pădurii. Așezarea are o formă ovală cu dimensiunile de cca 100×300 m. Ea a fost descoperită în anul 1951 de către Expediția slaveano-nistreană a Institutului de Istorie a Culturii Materiale al Academiei de Științe a URSS, condusă de G.B. Fiodorov. În același an, O.N. Mel’nikovskaja realizează pe sit două sondaje de proporții reduse (10×4 m și 4×4 m), ale căror rezultate au fost publicate în 1954. În anul 1979 investigațiile au fost reluate de A.I. Meljukova, prin intermediul a două secțiuni cu o suprafață totală de 133 m2. Ca urmare a cercetărilor arheologice au fost descoperite mai multe complexe (cinci gropi și un șanț), precum și un bogat inventar arheologic, atribuite de către autoare culturii Saharna-Solonceni. Dacă inventarul acestei așezări a fost publicat în repetate rânduri (Мелюкова 1982; Мелюкова 1989; Кашуба 2000 ș.a.), atunci complexele descoperite la Țahnăuți, rămân a fi inedite. În anii 2016-2017, cu scopul de a localiza (GPS) și de a verifi ca starea sitului, colaboratorii LCȘ „Tracologie” din cadrul Universității de Stat din Moldova, au întreprins o serie de periegeze în microzonă. Ca urmare au fost colectate numeroase fragmente de ceramică, atribuite culturii CoziaSaharna. De asemenea, s-a stabilit că așezarea este amplasată la sud-est de localitatea Țahnăuți, dar nu la nord-est – cum apare în publicațiile anterioare.