Ceramica constituie cea mai numeroasă categorie de materiale descoperite în siturile gumelnițiene din spațiul pruto-nistrean. Ea reprezintă, în majoritatea cazurilor, elementul care defi nește existența într-un anumit loc a unei așezări preistorice. În spațiul studiat se cunoaște despre existența a 35 așezări gumelnițiene, precum și a alte patru puncte amintite în literatură, care însă nu sunt probate de prezența materialului arheologic. Până la momentul actual săpături arheologice au avut loc doar în 10 așezări. Odată cu descoperirea de către I.T. Černjakov, în anul 1960, la Bolgrad, a primelor fragmente ceramice gumelnițiene s-a început studierea detaliată a materialului ceramic. Primele descrieri ale materialului ceramic nou-identifi cat sunt realizate de către T.S. Passek. Ea menționează că ceramica are culoare neagră, gălbuie-brună, este lustruită, cu grafi t, albă și roșie. E.K. Cernyš, în urma analizei ceramicii descoperite la Vulcănești II, evidențiază patru grupe ceramice, remarcând că ceramica este lustruită, are culoarea galbenă-roșietică și este pictată cu vopsea albă și roșu-aprins. În cadrul ceramicii de la Bolgrad ea identifi că cinci grupe, menționând că suprafața ei este lustruită și decorată cu caneluri, are culoare cenușie și brună-închisă, ornamentată cu grafi t – un stil aparte de pictură. Deducem deci că principalul criteriu de clasifi care îl constituie tehnologia suprafețelor și ornamentarea vaselor. Mai târziu sunt propuse patru grupe: cu suprafața zgrunțuroasă, lustruită cu ornament adâncit, lustruită cu caneluri, lustruită pictată. V.S. Beilicci utilizează pentru clasifi carea ceramicii din așezările Vulcănești II și Lopățica alte criterii: forma vasului și întrebuințarea/funcționalitatea lui. Această împărțire are două etape: cea superioară fi ind „categoria”, următoarea fi ind „tipul”. Astfel, acesta identifi că nouă categorii ceramice, unele dintre ele fi ind împărțite în mai multe tipuri. Clasifi carea este făcută în baza vaselor întregibile și a fragmentelor ceramice descoperite în complexele arheologice. L.V. Subbotin propune o schemă nouă de clasifi care a ceramicii, care are la bază un singur criteriu, funcționalitatea recipientelor ceramice. Astfel, ele sunt împărțite în două grupe mari: ceramică de uz comun (grosieră) și ceramica de bucătărie (fi nă). Elementele defi nitorii ale acestor grupe sunt: pasta ceramicii, dimensiunile, formele, proporțiile, profi lul, ornamentul, precum și suprafața vaselor. Autorul recunoaște că o asemenea categorisire este totuși relativă, întrucât unele vase se puteau întrebuința pe larg. Schema propusă arată așa: GrupaCategorieTipSubtip, ultimele două împărțiri au la bază forma și caracteristicele geometrice ale vaselor. În România, I.T. Dragomir împarte ceramica aspectului cultural StoicaniAldeni, în trei grupe: ceramica de uz comun; ceramica bună; ceramica fi nă, criteriile de clasifi care fi ind conținutul pastei, tehnica prelucrării, formele și decorul. Această clasifi care este încorporată și coroborată cu etapele de dezvoltare a acestor comunități – A, B, C (după I.T. Dragomir). Actualmente, de cele mai dese ori, împărțirea ceramicii din siturile Gumelnița este făcută după criteriul tehnologic: ceramică grosieră, semifi nă și fi nă. Personal subscriem notiței făcute de V. Voinea, că analiza materialului ceramic trebuie să respecte criterii riguroase, care să permită surprinderea tuturor caracteristicilor privind compoziția pastei, modelarea, fi nisarea, arderea, decorul. Lipsa unor analize chimice și microscopice îngreunează foarte mult cercetarea arheologică, studiul materialului ceramic rezumându-se, cel mai adesea, la simple înscrieri de forme și motive decorative, creându-se astfel, în mod artifi cial, noi faze și culturi. Lotul ceramic colectat de pe suprafața așezării Chioselia Mare I, este foarte variat și se încadrează ușor în toate schemele de mai sus. În demersul nostru vom prezenta bogata și diversa colecție, prin prisma modelelor de mai sus, chiar dacă aceste categorisiri sunt intuitive, subiective și rămân uneori relative. Lipsa unor defi niții exacte, ce înseamnă ceramică semifi nă și fi nă, stabilirea „hotarului” dintre aceste două categorii, precum și lipsa unor laboratoare și specialiști, care să facă aceste cercetări ne fac să apelăm la modelele de clasifi care folosite anterior.