Poetul şi pedagogul transnistrean Nicolae Ţurcanu (1918-1985) face parte din categoria intelectualilor moldoveni care au cunoscut infernul GULAG-ului stalinist, fiind acuzaţi de „trădare de patrie”. Motivul condamnării lui Nicolae Ţurcanu a fost poezia „Salutarea noastră”, un elogiu adus României şi românilor, pe care poetul a redactato şi a prezentat-o în martie 1942 în cadrul unui spectacol desfăşurat în sala de concerte a Ministerului Instrucţiunii Publice de la Bucureşti. Poezia începea cu: „Bună ziua, deal şi vale,/ Salut, netedă câmpie./ Bună ziua, fraţi şi neamuri,/ Salut, dulce Românie...După reocuparea Basarabiei şi refacerea RSS Moldoveneşţi autorităţile comuniste au calificat activitatea lui Nicolae Ţurcanu din anii războiului ca fiind una criminală, iar poezia „Salutarea noastră” drept antisovietică. La 27 iulie 1944 poetul este arestat. „Activitatea criminală” de care era acuzat şi la care făcea referire mandatul de arest emis pe numele lui Nicolae Ţurcanu se reducea la faptul că „aflându-se pe teritoriul ocupat temporar, a trecut de bună voie în serviciul român, a luat cuvântul la radio şi serate festive, şi-a citit propriile poezii închinate conducerii române”. La 28 noiembrie 1944 Nicolae Ţurcanu este condamnat de Tribunalul militar la 10 ani de detenţie în lagăr de corecţie prin muncă şi 5 ani privaţiune de drepturi civice. De-a lungul celor opt ani petrecuţi în lagărele sovietice, poetul a scris mereu versuri. „La Norilsk şi-n alte părţi, unde mi-am ispăşit pedeapsa, m-a însoţit muza, mărturisea mai târziu Nicolae Ţurcanu. Ziua, sub escortă, ne duceam la lucru. Acolo îmi înfiripam versurile în memorie, iar seara prietenii fideli îmi aduceau „caietul verde”, mă îndoseau într-o baracă de nădejde, le notam în pripă şi mi-l ascundeau din nou încât nici un copoi n-a dat de urma lui. Astfel, cu timpul, mi-am acumulat zeci de poezii scrise mărunt-mărunt, nu cu buchii chirilice, ci latine”. Aşa-zisul „caiet verde” care cuprinde 269 de poezii, alături de alte relicve din arhiva personală, au fost donate, după moartea poetului, Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei de către soţia sa, Vera Ţurcanu.