Disciplinarea reprezintă fenomenul care a însemnat punerea în operă a unui dispozitiv complex de reorganizare, disciplinare şi educare a emoţiilor, moravurilor, valorilor şi comportamentelor oamenilor şi a avut un rol important în dezvoltarea civilizaţiei europene. Aceasta reprezintă în general un şir de activităţi succesive ale regilor, ale statului, ale altor instanţe precum biserica şi şcoala de a controla, disciplina şi educa, de a dresa social populaţiile continentului european. De menţionat că procesul de disciplinare a societăţii nobiliare s-a produs şi în Rusia Ţaristă, în special începând cu rigorile impuse încă pe timpul ţarului Petru I, completat pe parcurs cu alte legi care se refereau la modelele mondene şi cotidiene ale dvorenimii. După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, administraţia ţaristă în procesul de creare a unei baze sociale credincioase în persoana boierimii autohtone a promovat diverse politici de uniformizare şi disciplinare a elitei autohtone. Aceste politici s-au realizat printr-un sistem elaborat de reglementări care vizau atât statutul social-politic şi economic, cât şi instruirea, promovările (decoraţii, premii, diplome şi ranguri), mediile şi acţiunile publice. Astfel, prin politica de rusificare şi de disciplinare promovată de administraţia rusă faţă de boierimea română s-a tins impunerea unor modele noi, care trebuiau respectate pentru a dovedi credinţa şi supuşenia faţă de Împărat şi statul rus. Spre exemplu, la întâlnirile între nobili, la care participau şi funcţionari ruşi, era obligatoriu să se interpreteze cântecul „Бoже, Царя храни”, iar din toastele ridicate primul era pentru Împărat, al doilea pentru familia împărătească şi al treilea pentru Imperiu, sau: din anii ’20 ai secolului al XIX-lea la mesele nobilimii basarabene încep „săşi facă loc” bucatele specifice ruşilor – „clătitele” şi sărbătorile ruseşti – masleniţa. Ca rezultat, în Basarabia secolului al XIX-lea se produc o serie de metamorfoze la nivelul sensibilităţilor, moravurilor şi modelelor cotidiene şi mondene existente în mediul nobilimii basarabene datorită politicii disciplinării şi uniformizării promovate de administraţia ţaristă. Cauzele acestor schimbări au fost atât felul de a fi al acestei categorii sociale, împrumutând de la alte comunităţi obiceiuri, tradiţii etc. pe care le-a infiltrat în modelele sale, ceea ce a rezultat cu o sinteză, un melanj a mai multor modele ce aparţin diferitelor comunităţi, cât şi, prin politica promovată în regiune de administraţia ţaristă care a tins să modifice modelele culturale şi sociale existente, pentru a le detaşa de cele naţionale proprii boierimii române.