Până în prezent în cantemirologie nu există o direcţie (un compartiment), care să cuprindă studiul diverselor obiecte de arta (pictură, grafică, gravură, sculptură, monumente funerare), din moştenirea familiei Cantemir. Excepţie fac doar unele lucrări ale lui C.V. Fomin. În acest studiu, ne vom limita doar la imaginile feminine ale familiei Cantemir, păstrate în complexele muzeale din Sankt Petersburg (Ermitaj, Lavra Alexandru Nevski, Muzeul Rus) şi din Moscova (muzeul conac Kuskovo, complexul muzeal-expoziţional din reg. Moscova „Noul Ierusalim”, conacul Ulitkino, în care se află biserica Sfintei Maria Magdalena, ctitorită de Maria Cantemir în anii 1746-1748). Cercetând în arhive şi muzee, autoarea a descoperit câteva imagini, care sunt puţin cunoscute atât în mediul academic, dar şi publicului larg. Pe lângă aceasta sunt emise un şir de ipoteze privind veridicitatea unor anumite portrete, printre care şi portretul Mariei Cantemir, ce se păstrează în muzeul Noul Ierusalim. Acest portret este folosit pe larg de către cantemirologi în diverse lucrări, dar niciodată şi nimeni nu a pus la îndoială veridicitatea acestui material ilustrativ, care, după părerea autoarei ridică multe întrebări privind autenticitatea sa. În scopul unei analize detaliate a acestei probleme, autoarea a avut mai multe discuţii cu specialiştii din muzeele menţionate şi a luat cunoştinţă de operele originale. Chipurile feminine ale familiei Cantemir, păstrate în diverse complexe muzeale din Rusia prezintă un interes deosebit nu numai ca piese de artă, dar şi ca exemplu de ilustrare a unui portret personal şi psihologic al fiecărei eroine – Casandra Cantacuzino, Maria Cantemir, Anastasia Trubetskaia, Ecaterina-Smaragda Cantemir-Golitsina. Aceste reprezentări, cu toate caracteristicile lor detaliate prezintă cea mai semnificativă reflectare socială şi ca limbaj cultural al acelei epoci.