Este bine cunoscut faptul că, din punct de vedere cronologic, cultura Chişinău-Corlăteni succede cultura Noua şi anticipează constituirea culturii Cozia-Saharna-Solonceni. Astfel, limita inferioară poate fi urmărită în baza succesivităţii nivelurilor culturale din aşezările pluristratificate. Aici, orizonturile hallstattiene timpurii suprapun nemijlocit straturile specifice perioadei târzii a epocii bronzului, şi, în opinia specialiştilor, a avut loc pe la mijlocul sec. XII a. Chr. Rezultatele cercetărilor recente cu privire la cultura Noua demonstrează că fazele finale ale acesteia trebuie încadrate în limitele sec. XIII a. Chr., ceea ce impune reexaminarea vestigiilormarcheri cronologici (anumite categorii de bronzuri şi motive de decor pe vasele bitronconice) ai culturii Chişinău-Corlăteni. Referitor la limita finală, unii cercetători consideră că cultura CoziaSaharna-Solonceni a ocupat doar o parte neînsemnată a arealului culturii Chişinău-Corlăteni, acestea coexistând în teritorii vecine în decursul secolelor X-IX (-VIII?) a. Chr. Alţii, însă sunt de părerea că cultura ChişinăuCorlăteni îşi încetează existenţa practic concomitent cu apariţia comunităţilor de tip Cozia-Saharna-Solonceni, deoarece până la această etapă nu există suficiente vestigii arheologice care ar veni în susţinerea ideii de convieţuire a acestor două culturi. În aceste condiţii este absolut necesară revizuirea cronologiei culturii Chişinău-Corlăteni şi încadrarea acesteia în vastele procese care au cuprins spaţiul european la începutul epocii fierului. În prezent însă acest lucru este destul de complicat, din cauza numărului mic de piese arheologice relevante din punct de vedere cronologic, dar şi lipsei unor date radiocarbon.