Prima construcţie a bisericii Banu cu Hramul Tuturor Sfinţilor a fost ctitorită în anul 1705 de banul Savin Zmucilă, mare boier moldovean, în Mahalaua Calicilor (în prezent, este zona dintre Râpa Galbenă şi strada Lăpuşneanu ), având fundaţia din piatră şi elevaţia din lemn. În anul 1800, în locul bisericii Banului, Mitropolitul Iacov Stamati a ridicat o altă biserică, din piatră, mai mare şi în stil neoclasic. Un aspect care trebuie menţionat este şi faptul că la această biserică a slujit, în calitate de preot paroh, renumitul cercetător şi editor de documente Paul Mihail, de la care ne-a rămas şi o istorie a Bisericii Banu. Ca urmare a lucrărilor de restaurare, astăzi biserica este una dintre cele mai frumoase din Iaşi şi, în plus, s-a prezervat subsolul, unde s-a amenajat un muzeu care cuprinde atât odoare bisericeşti vechi, rămase de la primii ctitori, cât şi obiecte din colecţia personală a preotului paroh, Dumitru Merticaru. Aceste obiecte cultice sunt deosebit de valoroase atât din punct de vedere al realizării lor, fiind opere de artă, dar şi prin faptul că sunt inscripţionate cu texte, din care rezultă că au fost donate acestei biserici de ctitorii ei. Au fost comandate de însuşi Savin Zmucilă, primul ctitor, dar şi de Mitropolitul Iacov Stamate. Sunt puţine cazurile de biserici, care au păstrat în patrimoniul lor primele odoare, fapt ce le face deosebit de importante. Respectivele inscripţii ne dau şi informaţii despre istoria Iaşului. Din textul unei donaţii aflăm că în trecut actuala stradă Lăpuşneanu se nume Uliţa Strâmbă. Valoroase sunt şi cărţile religioase, şi exemplificăm existenţa a două Evanghelii cu ferecătură din argint, datând una din secolul al XVIII-lea şi cealaltă din secolul al XIX-lea. Inventarierea patrimoniului muzeal al Bisericii Banu ne-a determinat să punem şi în circuitul ştiinţific aceste piese de interes artistic şi istoric