Subiectul istoriei staţiunilor basarabene din secolele XIX-XX nu a fost pe deplin cercetat şi prezintă un interes deosebit pentru conservarea patrimoniului cultural al Ucrainei şi Moldovei. Se cunoaşte faptul că staţiunea Şabolat-Sergeevca a fost considerată perla Rivierei basarabene, al cărei teritoriu reprezenta o câmpie cu o uşoară pantă spre mare, cu o vedere pitorească. În apropierea limanului Şabolat existau baze de tratament cu noroi şi ape termale perfect echipate. Limanul nistrean se termina lângă staţiunea Bugaz, unde se revărsa în Marea Neagră. Localizarea favorabilă a limanului a contribuit la dezvoltarea lui. În satul Akimbet, situat pe malul unuia din braţele lacului Şabolatscoe, exista o staţiune basarabeană mică şi neaglomerată, cu o plajă specială, protejată din toate părţile de vânturile marine. Plimbându-te prin zona staţiunii, observai că urma cea mai mare şi cea mai veche staţiune din Basarabia − Budaki. Între Lacul Burnas şi Marea Neagră se afla cunoscuta staţiune Burnas, a cărei origine e legată de colonia germană Bazareanca. Având în locaţia sa limanul şi marea, era cea mai promiţătoare staţiune basarabeană. La vest de Burnas era staţiunea populară Tuzla, asociată cu numele doctorului Malkovici. Aici se afla o bază de tratament cu noroi bine echipată. Trebuie să menţionăm şi fosta colonie elveţiană, unde a fost creată staţiunea Şabo, care a devenit şi ea renumită. În Arhivele Naţionale ale Republicii Moldova există un dosar despre eliberarea comerciantului Şviransky a permisiunii de a deschide, în 1916, staţiuni balneare în Şabo. De asemenea, atractivă era pensiunea-staţiune din nordul Basarabiei Ţarigrad-Drochia a lui Victor Demianovici, situată la 3 km de staţia Drochia. Informaţii interesante despre toate aceste staţiuni şi viaţa basarabenilor în staţiuni în secolele XIX-XX se conţin în documentele Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, precum şi în materialele din presa basarabeană din anii 1930