În comunicarea de faţă, autorul, luând în considerare factorii de bază care influenţează asupra mentalităţii, analizează schimbările ce au intervenit în mentalitatea ţăranului basarabean în primele decenii după anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Imperiul Rus. Se constată că existenţa în societate a diferitor grupuri sociale cu statut social şi juridic diferit, cu diverse interese materiale, moduri de viaţă, viziuni politice, concepţii religioase etc. reflectă diferenţierea socială a mentalităţii. Respectiv, reprezentanţii acestor categorii sociale analizează, apreciază şi se comportă diferit, concep fenomenele care au loc în natură şi societate într-un mod diferit. Din acest considerent, mentalitatea ţăranilor basarabeni la începutul sec. al XIX-lea, ataşată de trecut şi dominată de conservatism, se distinge de cea a clasei intelectuale, a burgheziei sau a nobilimii burghezite, care gândeşte mai liberal, având tendinţa idealurilor în viitor. Pentru ţăranul basarabean, aflat sub regim de dominaţie ţaristă, este caracteristică supunerea colectivă, conservatismul, manifestarea durităţii, lipsa de iniţiativă etc., ceea ce se explică prin statutul economic, social, politic, juridic etc. al ţăranului, condiţiile grele de viaţă, mizeria şi sărăcia în care s-a pomenit, coeficientul înalt al mortalităţii etc. Reproducând pas cu pas modul de viaţă, cultura materială şi spirituală a ţăranului şi a moşierului basarabean de la începutul secolului al XIX-lea, analizând conflicte care au loc permanent între aceste două stări sociale, se poate reconstrui mentalitatea acestora. Un exemplu elocvent în determinarea mentalităţii moşierului şi ţăranului basarabean poate servi conflictul dintre locuitorii târgului/satului Lăpuşna şi moşierul Iordache Tomuleţ din anii 1817-1821. Numeroasele plângeri adresate de locuitori, pe parcursul acestor ani, administraţiei ţinutale şi regionale, demonstrează că ţărănimea manifestă un comportament dominat de supuşenie, frică, pesimism, neîncredere în sine etc., în acelaşi timp, fiind oprimaţi de moşier, ţăranii încearcă a se opune, a protesta şi a se revolta, a-şi schimba viaţa. Pe de o parte, regimul de dominaţie îl impune pe ţăran să fie supus, loial regimului; pe de altă parte, influenţa tendinţelor de schimbare care se fac tot mai evidente la începutul sec. al XIX-lea îl face să se revolte, să nu fie supus, să încerce să-şi schimbe viaţa.