Printre cele mai controversate probleme ale istoriografiei medievale se numără problema localizării Chiliei dunărene, care figurează în diferite surse de epocă. Din cauza neidentificării pe teren, Chilia a mai fost numită „Troia Românească”. În Evul Mediu, aşezarea a fost disputată de bizantini, bulgari, genovezi, munteni, moldoveni, unguri ş.a. Mai multe confuzii apar în legătură cu utilizarea dubletului toponimic Chilia-Licostomo. Unele surse par să confirme identitatea celor două urbe, în schimb, existenţa unei diferenţieri teritoriale între acestea poate fi dedusă din cartografia medievală. În prezent, există trei ipoteze referitoare la localităţile vizate: 1) Chilia ≠ Licostomo; 2) Chilia = Licostomo; 3) Chilia/Licostomo × 4. Autorul propune o reexaminare detaliată a ipotezelor menţionate, ajungând la concluzia că cea mai plauzibilă este cea de-a treia. Deci prin „Licostomo” sau „Chilia” putea fi subînţeleasă fiecare din cele patru aşezări danubiene: cea situată în vecinătatea Peripravei actuale, cea situată pe locul Vâlcovului actual, cea aşezată în vecinătatea Chiliei Vechi actuale şi cea care se află pe locul Chiliei actuale (Chilia Nouă). Este vorba de o civilizaţie portuară complexă, alcătuită din patru aşezări cu funcţii bine definite: militare, administrative, comerciale şi de depozitare. Toate se găseau pe aceeaşi arteră de circulaţie – un segment navigabil al braţului Licostomo-Chilia, toate erau construite pe terenuri înconjurate de mlăştini şi pământuri nisipoase. Două din patru aşezări erau protejate de fortificaţii de piatră, în celelalte cazuri, un anumit potenţial defensiv poate fi doar bănuit.