Pe parcursul primelor două campanii de investigaţii arheologice din anii 2018-2019, efectuate în aşezarea culturii Sântana de Mureş-Černjachov de la Cărbuna (r-nul Ialoveni) Cărbuna VII-Valea Mare, din cuprinsul a trei secţiuni şi două casete cu o suprafaţă totală de aproape 200 m.p., a fost recuperată o cantitate apreciabilă de materiale arheologice. Majoritatea absolută a artefactelor descoperite o reprezintă fragmentele de vase ceramice produse pe plan local, însă un procent semnificativ de cioburi provine şi de la recipiente importate în spaţiul dintre Prut şi Nistru. În cadrul acestei categorii, am reuşit să identificăm patru forme de vase ceramice utilizate în sec. III-IV p. Chr. de locuitorii aşezării nominalizate: amfore, căni, ulcioare şi castroane. Cea mai mare parte a fragmentelor amforice se atribuie amforelor romane de culori deschise (cu nuanţe de bej, cărămiziu ori roz-alburiu) având gâtul îngust, torţi masive lungi, corpul piriform cu umerii proeminenţi şi picioruşul tubular îngust (numite în literatura de specialitate de tip Tanais, datate în sec. III p. Chr.), sau celor cu corpul piriform mai zvelt, umerii neevidenţiaţi, picioruşul ceva mai larg, evazat (numite de tip Inkerman, datând din sec. IV p. Chr.) – ambele tipuri produse din pastă nisipoasă de lut ce conţine piroxen, oxizi de fier şi mică, în ateliere amplasate în Heraclea Pontica de pe litoralul sudic al Mării Negre. Nu lipsesc nici cioburile atribuite amforelor cu gura largă, gâtul şi torţile scurte, pansa bombată sau cilindrică şi picioruşul ascuţit. Am reuşit să reconstituim din mai multe fragmente o bună porţiune din gâtul şi gura trilobată a unei căni cărămizii cu suprafaţa exterioară acoperită cu firnis roşiatic. Alte câteva fragmente provin de la un ulcior care avea, probabil, gura în formă de pâlnie – după analogiile cunoscute din alte situri. Au fost descoperite şi două fragmente de castroane de culoare cărămizie, cu pereţii groşi şi marginea invazată, având suprafaţa acoperită cu firnis roşiatic – cea mai cunoscută analogie pentru acest tip de vas fiind castronul cu urme de reparaţii de la Bursuceni. Recipientele de sticlă sunt reprezentate prin patru fragmente. Primul provine de la un pahar conic cu pereţii foarte subţiri, incolori şi transparenţi, cel de-al doilea fragment – de la un pahar cu pereţii ceva mai groşi, de culoare gălbui-verzuie translucidă, decoraţi cu ove şlefuite. Al treilea ciob, minuscul, s-a păstrat de la un pahar sau cupă de sticlă incoloră cu pereţii groşi şi faţetaţi. Ultimul şi cel mai interesant fragment provine de la un de bol de sticlă albăstrie, lucrat în tehnica millefiori, de tip Sacrau, cu datare largă în sec. I-IV p. Chr., având cele mai apropiate analogii în aşezarea antică de la Barboşi.