Republica Moldova, proclamându-se în 1991 stat suveran şi independent, tinde a se integra în societatea internaţională dezvoltând relaţiile sale diplomatice cu alte state şi participând la activităţile din cadrul organizaţiilor internaţionale în concordanţă cu normele de drept internaţional şi practica existentă în acest domeniu. Este evident, că pentru a realiza cu succes aceste aspiraţii este necesar de efectuat o analiză profundă a totalităţii de norme juridice, principii organizaţionale, metode şi procedee de activitate diplomatică, care sunt menite să promoveze interesele externe ale statului, şi de a le aplica consecvent în practică. În literatura de specialitate editată în Republica Moldova pe parcursul ultimilor două decenii sunt abordate numeroase probleme ce ţin de consolidarea statalităţii noastre şi de promovarea intereselor naţionale pe plan extern. Cu regret, problematica reglementării juridice a activităţii diplomatice este puţin studiată, iar analizele şi investigaţiile care se fac sunt prea puţine pentru a aborda în complexitatea lor tot setul de probleme ce apar în procesul promovării politicii externe a statului. Pentru Republica Moldova, stat aflat în perioada de tranziţie, care de abia îşi determină locul său în societatea internaţională, este extrem de important să utilizeze toate posibilităţile diplomaţiei sale pentru rezolvarea cu succes a tuturor problemelor de ordin politic, economic şi social . Nu mai puţin importantă este şi necesitatea recurgerii la mijloacele diplomatice pentru rezolvarea paşnică a diferendului transnistrean. În condiţiile actuale, dreptul diplomatic este chemat să joace un rol de prim ordin, să devină un instrument eficient pentru clădirea statalităţii moldoveneşti. Sarcina-cheie pentru tânărul nostru stat este de a determina care metode şi procedee de activitate diplomatică sunt mai eficiente pentru traducerea în viaţă a intereselor naţionale ale Moldovei, de a stabili care instrumente şi mijloace de operare pot fi mai eficiente pentru restabilirea integrităţii naţionale, de a identifica mecanismele instituţionale şi cadrul normativ de reglementare a diplomaţiei moldoveneşti, de a determina modelele şi programele de pregătire a cadrelor, destinate promovării politicii externe moldoveneşti. Pe parcursul ultimilor decenii în activitatea diplomatică s-au conturat noi tendinţe şi metode de rezolvare a diferendelor şi problemelor majore. Pe de o parte, diplomaţia multilaterală, instituţionalizată în organizaţii internaţionale, ciocnindu-se cu multiplele conflicte de ordin politic, etnic şi confesional s-a pomenit incapabilă de a soluţiona prin metode tradiţionale diferendele dintre grupările naţionale, etnice, lingvistice şi religioase. Tentativele de mediere instituţională între conflictuali şi de iniţiere a negocierilor dirijate de „o forţă neutră” nu se soldau cu succes. Conflictele, odată începute, îşi continuau mersul şi logica sa distrugătoare, nereacţionând la eforturile diplomaţiei tradiţionale şi multilaterale. Organizaţiile internaţionale, care şi-au asumat responsabilităţile pentru asigurarea securităţii internaţionale s-au văzut obligate de a găsi noi forme şi metode de soluţionare a conflictelor. În rezultat, s-a conturat o nouă formă de activitate diplomatică – diplomaţia preventivă , menită să prevină evenimentele periculoase pentru societatea internaţională, dar nu doar să reacţioneze la situaţia deja creată şi ieşită de sub control. Pe de altă parte, pe parcursul ultimilor ani s-a intensificat activitatea diplomatică ad-hoc, exercitată nu numai de reprezentanţii puterii executive, ci şi de către reprezentanţii organelor legislative. Un rol deosebit în noul tip de activitate diplomatică îl joacă adunările parlamentare de pe lângă diverse organizaţii internaţionale. Deputaţii acestor foruri parlamentare internaţionale tind, tot mai mult şi mai mult, să se implice în soluţionarea conflictelor din diverse zone şi ţări, în rezolvarea problematicii legate de apărarea drepturilor omului, în dirijarea proceselor de democratizare şi integrare internaţională şi regională. Se poate afirma cu certitudine că la etapa actuală i-a naştere o nouă formă de diplomaţie – diplomaţia parlamentară . Cele expuse, precum şi importanţa aplicării practice a diplomaţiei atât tradiţionale, cât şi preventive şi parlamentare, determină actualitatea temei de cercetare şi motivaţia alegerii ei.

The Republic of Moldova, having proclaimed itself in 1991 as independent and sovereign state, aspires to be integrated into universal system, developing its diplomatic relations with other countries and participating in activities of international organizations in accordance with the existing rules and principles of international law. It is natural that in order to resolve this task successfully it is necessary to analyze in detail a set of legal rules, organizational principles, methods and means of diplomatic activity directed on realization of state interests in the field of foreign policy. In specialized literature, published in the Republic of Moldova over the past two decades, a set of problems related to the strengthening of our statehood and carrying out of national interests in the foreign policy plan is considered. However, the problematics of legal regulation of diplomatic activity is a little investigated, and those analyses and estimations which nevertheless appear on the given subject, is clearly insufficient for a comprehensive approach in studying a number of problems that appear in the course of realization of foreign policy of the state. For Moldova, as for a transit state which merely defines its place in the global system, is extremely important to use all the features of its diplomacy with a view of successful realization its political, economic and social problems. No less important is the need to use effective diplomatic means and ways for the peaceful settlement of the Transnistrian conflict. In modern conditions diplomatic law coming to the fore, is intended to be an effective instrument in consolidation of the Moldovan statehood. A key challenge for our young state is the need to determine what methods and principles of diplomatic work can be most effective in carrying out the national interest of Moldova, to install what methods, tools and instruments of action can be most effective for the restoration of territorial integrity, to identify institutional mechanisms and regulatory framework needed to be implemented in the process of legal regulation of the Moldovan diplomacy, to determine the mechanism, programs and training methods that are intended for the Moldovan diplomatic service. Over the past decades the new trends that define the forms and methods of dispute resolution and prime problems have been strengthened in the diplomatic activities. On the one hand, multilateral diplomacy institutionalized in international organizations that had faced with a set of conflicts of political ethnic and confessional nature become incapable to resolve them by using traditional methods. Attempts of institutional mediation between parties to the conflict through the establishment of negotiations with the participation of “neutral force” have not brought the desired results. Conflicts, once begun, proceeded on the basis of its destructive logic without paying any attention to the attempts of traditional and multilateral diplomacy to stop or isolate them. International organizations that have pledged to maintain international security were going to seek new forms and methods of resolving disputes and conflicts. As a result, process of formation of the new form of diplomatic activity – preventive diplomacy which aim is to outstrip the occurrence of events hazardous to the international security, to establish measures on their prevention, and not just look for ways to resolve the conflict situation that had been already begun. On the other hand, in recent years the influence of ad hoc diplomacy, which is realized not only by the executive but also by the legislative power, has increased. Parliamentary assemblies of international organizations play a special role in this new form of diplomatic activity. The deputies of these parliamentary international organizations, more and more pretend to direct intervention in the processes of conflict resolution in the different zones and countries, in issues related to the protection of human rights, management of processes of democratization, international and regional integration. It is possible to ascertain that now there is a new form of diplomatic activity - parliamentary diplomacy. The aforesaid, as well as the importance of practical application of diplomacy, both traditional, preventive and parliamentary, have defined the relevance of research topic and the motivation of its choice.