Structura funcţională a regimului comunist era dată de către existenţa unei birocraţii stabile, de aceea, regimul a acordat o grijă deosebită pentru instruirea și educarea nomenclaturii. Același principiu a fost aplicat și Secţiei de Propagandă și Agitaţie din subordinea Comitetului Central al PCR. Propagandiștii și lectorii care lucrau în această secţie, atât la nivel central, cât și teritorial, au devenit agenţi ai procesului de socializare directă difuzat în societate. Întrebarea de la care pornește studiul nostru este aceea dacă corpul propagandistic a constituit sau nu o categorie profesională, o categorie a birocraţiei comuniste. Claude Lefort susţinea faptul că birocraţia este determinată de activităţi și comportamente specifice unui grup. Așadar, putem vorbi de un comportament coerent și conștient de grup în cazul propagandiștilor din regimul comunist din România? Pornind de la această întrebare studiul nostru se concentrează asupra anilor ’60-’70, perioadă în care relaxarea ideologică s-a resimţit și asupra structurilor de putere, ducând la modificări ale dinamicii interne a birocraţiei. În realizarea analizei am folosit, în special, documente ale fondului CC al PCR, din cadrul Arhivei Naţionale Istorice Centrale din București.