Mai mulţi istorici au luat în vizor foametea din RSS Moldovenească în anii 1946-1947 – fenomen îngrozitor și rușinos care, nu numai a răpit viaţa a peste 200000 de oameni, dar a și atrofi at temporar sentimentele umane ale populaţiei. Mult mai puţine informaţii sunt plasate în mediul public despre foametea îndurată de basarabeni și bucovineni în primii ani din deportare. Mărturiile supravieţuitorilor denotă faptul că toţi deportaţii: și cei din 1941, și cei din 1949, și cei din 1951 au suportat o foame cumplită. În fi ecare val al deportărilor, persoanele erau lăsate iniţial fără surse de existenţă de către administraţia comunistă din Siberia sau Kazahstan. Cei care reușise să-și ia din Moldova ceva alimente sau lucruri pe care le puteau schimba ulterior pe mâncare au rezistat mai ușor, majoritatea însă au avut a trece prin calvarul foametei. În baza studiilor de istorie orală constatăm că deportaţii au trăit momente îngrozitoare, identice cu cele suportate de persoanele afl ate în lagărele sovietice de concentrare. Astfel, putem afi rma cu certitudine că regimul stalinist a practicat sistematic înfometarea deportaţilor în primul an de surghiun ca metodă de înjosire și subordonare a oamenilor pentru a-i face docili și obedienţi.