O contribuţie importantă la evoluţia învăţământului secundar a avut-o campania de construcţii a lăcașelor școlare, demarată în anul 1922 de către autorităţile școlare superioare. În afară de construcţia școlilor primare au fost clădite și scoli normale, licee și gimnazii. Se ducea o lipsă destul de mare de licee și gimnazii, mai ales în zonele rurale. Lipsa lor s-a simţit și mai mult atunci când numărul școlilor primare și dorinţa elevilor de a-și continua studiile în gimnazii și licee au crescut într-o foarte mare. Directoratul de Instrucţiune Publică a propus încă în 1918 să se deschidă „cel puţin trei școli industriale, o școală comercială, o școală de agricultură și două gimnazii, toate acestea așezate la locuri potrivite prin provincie”. În rezultatul operei de construcţii școlare, Ministerul de resort, în 1923, a proiectat clădirea de școli secundare în așa centre ale Basarabiei ca: Orhei, Ismail, Bălţi, Soroca și Chișinău. Unele din aceste lăcașe au fost date în exploatare către 1928 iar celelalte, ca de exemplu la Orhei, Ismail erau în stadiul de fi nisare. Statul român pe toată perioada interbelică, cu excepţia anilor 1929-1933 de criză economică, a depus mari eforturi și a făcut mari sacrifi cii materiale pentru construirea edifi ciilor destinate școlilor secundare. Astfel, campania construcţiilor edifi ciilor școlare secundare iniţiată de autorităţile școlare superioare a adus totuși rezultate destul de benefi ce. Au fost clădite școli nu numai în capitalele de judeţe, ci și în alte localităţi în apropiere de zonele rurale. Cele mai multe școli secundare au fost întemeiate în intervalul de timp de la Unire (1918) până în 1924. În total au fost ridicate 17 lăcașe școlare, în medie câte trei școli pe an. După cum relata Șt. Ciobanu, la fi nele anului 1924 „...în Basarabia funcţionau 67 școli secundare de stat în afară de cele normale, profesionale, comerciale, industriale, agricole etc. Aceste 67 școli aveau 434 de clase, 716 profesori și 15 mii 337 de elevi”.