După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, boierii din regiune au fost recunoscuţi în rândul dvorenimei ruse, iar pentru a benefi cia de drepturi și privilegii trebuiau să dovedească credinţă și supunere administraţiei ţariste, prin respectarea anumitor reguli destul de riguroase, prin manifestarea „disciplinarităţii” și îndeplinirea anumitor obligaţii, care ţin de felul de a vorbi, mânca, dansa, îmbrăca, comporta etc., în general – prin felul de a fi . În acest sens implicarea în diferite acţiuni de binefacere, era o regulă nescrisă, dar „obligatorie” pentru elita societăţii. O parte din acţiunile de binefacere realizate de nobili porneau din interesele persoanele. De exemplu, nobilimea basarabeană a susţinut diferite iniţiative de deschidere a instituţiilor de învăţământ în regiune. Doar în anul 1843, pentru procurarea lotului de pământ și construcţia gimnaziului din Chișinău nobilii au donat bani, după cum urmează: din circumscripţia Orhei-Chișinău – 385 ruble 28 cop.; din circumscripţia Iași-Soroca – 170 ruble; din Hotin – 40 ruble 85 cop.; din Cahul – 4 ruble 60 cop. Alte acţiuni de binefacere erau realizate de nobilii din Basarabia la cererea administraţiei imperiale, mai ales în situaţia când Imperiul Rus era implicat în războaie. De exemplu, în anul 1855, nobilii din Basarabia au donat 1800 ruble pentru susţinerea răniţilor din războiul Crimeii (nobilul Balș a donat 50 ruble, Ștefan Russo – 100 ruble, Krupenski – 25 ruble, I. Botezatul – 20 ruble, Egor Leonard – 10 ruble etc.). În anul 1877 nobilii din Basarabia au trebuit să asigure transportarea răniţilor de pe război prin regiune, iar în anul 1878, întru îndeplinirea circularei administraţiei ţariste, urmează să doneze bani pentru procurarea corăbiilor pentru completarea fl otei ruse. Astfel, pe parcursul secolului al XIX-lea nobilimea basarabeană, din motive personale, la „îndemnul” administraţiei ţariste sau „întru binele poporului” din Basarabia au realizat diferite acţiuni de binefacere.