După terminarea războiului Crimeii, chestiunea Basarabiei intră din nou în vizorul diplomaţiei europene, după momentul de tristă amintire din 1812. După terminarea ostilităţilor militare la propunerea ministrului de externe austriac Buol, puterile occidentale au decis ca Rusia să cedeze sudul Basarabiei către Principatul Moldovei, spre a-i tăia orice acces la Dunăre. În mod evident, cum îi stătea în fi re unei puteri ca Rusia aceasta a refuzat această cedare, la care se adăuga faptul că era susţinut de Franţa. Poziţia adoptată de către Sardinia contelui Cavour este mai puţin refl ectată în istoriografi a românească, însă aceasta a „jucat” un rol considerabil în soluţionarea acesteia. De menţionat că Sardinia nu a avut reprezentant în comisia de delimitare a frontierei în Basarabia, însă i-a „cerut” punctul de vedere, mai ales de către Marea Britanie. Documentele identifi cate atât la arhivele de la Paris, în colecţiile italiene ne arată faptul că Sardinia a adoptat mai degrabă o poziţie neutră. Cavour era de părere că dacă Rusia să cedeze Bolgradul, atunci să primească o compensaţie teritorială pentru acest fapt, dorind „împăcarea” tuturor „actorilor” internaţionali în această dispută.