Cercetările contemporane atestă că Onomastica este o ramură a lingvisticii care studiază numele proprii în plan larg: antroponime, toponime, zoonime, numiri ale obiectelor unice și ale instituţiilor etc. Compartimentele de bază ale onomasticii sunt antroponimia care studiază numele de persoane (prenume, nume de familie, patronime, matronime, supranume, porecle, pseudonime) și toponimia care studiază numele de locuri și localităţi. Termenul onomastică se folosește și cu sensul de „totalitatea numelor de persoane, de locuri și localităţi dintr-o limbă sau dintr-un anumit spaţiu geografi c (ţară, regiune)”. Numele proprii (antroponimele, toponimele) poartă amprenta mentalului colectiv, relevând corelaţia dintre nume și evenimentele social-istorice din viaţa poporului. Ele refl ectă felul de viaţă economică, orânduirea socială, concepţiile poporului, contactele etnoculturale și relaţiile lingvistice cu alte popoare la diferite etape de dezvoltare a societăţii”. În comunicarea de faţă având la bază lista persoanelor de sex masculin de etnie ruteană, venite pe parcursul secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea în ţinutul Hotin, publicată de cercetătorul Leon Boga, și datele inedite ale statisticii onomastice realizată de funcţionarii și ocolașii ţinutali, pusă la dispoziţia ispravnicului de Hotin pe parcursul anului 1821, vom încerca să facem o analiză a schimbărilor cantitative onomastice care s-au produs pe parcursul a 4-5 ani, încercând să evidenţiem care din nume prezente la 1816 sau păstrat în onomastica de la 1821 și care au dispărut, care și câte au apărut noi, cu atât mai mult că statistica de 1821 evidenţiază persoanele venite în diferite localităţi ale ţinutului din alte părţi – fie din interiorul Basarabiei, fie din diferite gubernii ucrainene limitrofe sau de peste hotare și schimbările sare s-au produs în numele de familii pe parcursul acestor ani.