Războaiele ruso-otoman din 1768-1774 și ruso-austro-otoman din 17871791/1792 au avut un impact direct asupra teritoriilor din Ţara Moldovei, administrate de Poarta Otomană. Agravarea situaţiei din Polonia și refuzul Ecaterinei a II-a de a-și retrage trupele din regat, precum și insistenţele ambasadorilor Franţei și Austriei au determinat Poarta Otomană să declare, la 6 octombrie 1768, război Imperiului Rus. Succesele, cu rezultate schimbătoare, în fi nal au înclinat cântarul victoriei în favoarea armatei ţariste prin ocuparea cetăţii Hotin la data de 21 septembrie 1769. Au urmat ocuparea și celorlalte cetăţi de către ruși: Bender, Ismail, Chilia și Cetatea Albă. Conform tratatului de pace de la KuciukKainargi din 10/21 iulie 1774, articolul al XVI-lea: „Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porţi întreaga Basarabie cu Akkerman, Chilia, Ismail și cu târgurile și satele și tot ce cuprinde această provincie, după cum îi restituie și fortăreaţa Bender”. Interesele de durată au generat contradicţii rapide între Poarta Otomană și Imperiul Rus imediat după semnarea tratatului de pace, care în fi nal s-a materializat într-o nouă confl agraţie de proporţii între cele trei imperii. Prima cetate care cade în mâniile austriecelor și rușilor a fost cetatea Hotin, în luna septembrie 1788. Pe parcurs, rușii cuceresc și celelalte cetăţi situate în stânga Prutului. Conform articolului IV al tratatului de pace, semnat la Iași pe data de 9 ianuarie 1792, se stipula „că Bugeacul și Benderul și Chilia și Akkermanul și Cetatea Ismail și Moldova, care a fost ocupată de către statul Rusiei, să fi e înapoiate și predate Înaltului Devlet”. Respectivul tratat făcea referinţă și la situaţia cetăţii Hotin, care și în continuare rămânea în stăpânirea Imperiului Habsburgic. Această circumstanţă va cauza pe parcurs anumite tensiuni între otomani și austrieci. Presiunea exercitată de Imperiul Rus asupra curţii de la Viena, care nu dorea întărirea poziţiilor austriece în această regiune, i-a determinat pe ultimii să retrocedeze, în fi nal, cetatea Hotinului și teritoriul circumscripţiei Imperiului Otoman. Deși, rivalitatea ruso-austro-otomană din a doua jumătate al secolului XVIII-lea nu a schimbat radical situaţia în teritoriile din spaţiul pruto-nistrean, afl ate sub administraţie otomană, ele au cauzat pierderi substanţiale de ordin material și uman acestor nuclee ale puterii politice ale Porţii la hotarele sale de nord și nord-est. Imperiul Rus și-a demonstrat forţa și și-a pregătit un teren solid pentru anexarea acestui spaţiu, care va fi efectuat la începutul secolului XIX-lea prin tratatul de pace de la București, semnat pe data 16/28 mai 1812.