În comunitatea rurală din Ţara Moldovei, pe parcursul sec. XVII - înc. sec. XIX, în diferite condiţii istorice – politico-militare, sociale sau economice, violenţa a fost o constantă, fi ind direct legată de evoluţia și funcţionarea societăţii și de problemele majore ale acesteia etc. Fenomenul violenţei, prin acţiuni directe, ducea la lezarea unor relaţii privind convieţuirea socială. În mediul rural românesc, întotdeauna au existat confl icte atât la nivel comunitar (între consăteni, confl icte între vecini, confl icte ale sătenilor cu autorităţile, confl icte ale sătenilor cu reprezentanţii autorităţilor, confl icte ale sătenilor cu clerul) și extracomunitar (confl icte ale sătenilor cu străinii), cât și confl icte la nivel familial (între rude). În comunicare ne vom referi la violenţa fi zică folosită atât în relaţiile conjugale, cât și în relaţiile dintre alte rude, situaţie documentată în sec. XVII - înc. sec. XIX-lea în Ţara Moldovei, prezentând noţiunile de bază, clasifi cările tipurilor de violenţă în familie, cauzele violenţelor, dar ne vom axa pe problema relaţiilor în familie și violenţa fi zică. Comunicarea va prezenta și analiza următoarele comportamente: trasul de păr/barbă, pălmuirea, lovirea cu pumnul, bătaia, provocarea de vânătăi, folosirea armelor, omorul etc. Totodată vom exemplifi ca urmările violenţei în familie din punctele de vedere fi zic, psihico-emoţional, economic și social. În familie, de cele mai dese ori, victime ale violenţei fi zice deveneau soţia și copiii. Violenţa fi zică, în special faţă de femei, era realizată prin practici sociale destructive, fi ind utilizată de agresor în relaţiile conjugale confl ictuale, având drept obiectiv supunerea totală a victimei. Acest fapt este explicat de cercetători drept expresie a mentalităţii tradiţionale a populaţiei, care reiese din paternele culturale, conform cărora în societatea Ţării Moldovei, patriarhală, bărbatului i se acorda rolul principal în familie, iar în această bază se legitimează folosirea violenţei. Totuși, documentele din sec. XVII - înc. sec. al XIX-lea demonstrează, că, în dependenţă de situaţie, victimă putea deveni și bărbatul.