Registrul Pătimirilor și al Învierii Mântuitorului din pictura murală a Moldovei medievale ocupă un loc constant și important în programele iconografi ce ale naosurile bisericilor. Spaţiul mare al bisericilor din timpul lui Petru Rareș, în majoritatea cazurilor (Probota, Sf. Gheorghe din Suceava, Moldoviţa, Sf. Dumitru din Suceava), a permis redarea ciclurilor Pătimirilor și a Învierii pe suprafeţe mai întinse. Astfel, cea mai mare parte a pereţilor naosului este rezervată ilustrării unui amplu Ciclu al Pătimirilor, redat în episoade multiple. Ciclul Pătimirilor cuprinde principalele scene: Sărutarea lui Iuda, Judecata lui Pilat, Bodjocorârea, Drumul spre Golgota, Urcarea pe cruce, Coborârea de pe cruce, Plângerea și Punerea în mormânt, registrul fi ind completat de scenele ciclului Învierii: Mironosiţele la mormânt, Pogorârea la iad și Încredinţarea lui Toma. Aceste scene sunt situate în registrul mijlociu al pereţilor de sud, vest și nord ale naosului, inclusiv pe suprafeţele curbe ale pereţilor absidelor laterale. Punctul culminant îl prezintă scena Înălţarea Domnului, situată la o altitudine considerabilă, în registrul superior al peretelui de vest al naosului, pe axa central-longitudinală a edifi ciului. În reprezentarea ciclurilor Pătimirilor și a Învierii, la bisericile din epoca lui Petru Rareș, a fost preferată soluţia ce se articulează în ultimii ani de domnie a lui Ștefan cel Mare (la Hârlău, Botoșani, Bălinești) de friză succesivă fără delimitarea scenelor. În cadrul acestui concept general, se profi lează și anumite versiuni particulare în ceea ce privește compoziţia ciclului și modul concret de amplasament al scenelor.