Articolul precedent |
Articolul urmator |
171 1 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-06-07 15:09 |
SM ISO690:2012 ZANOCI, Aurel. Topografia fortificaţiilor hallstattiene timpurii din spaţiul tiso-nistrean. In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie: In Memoriam Gheorghe Palade, 28 aprilie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Administrare Publică, 2017, Ediţia IV, p. 39. ISBN 978-9975-71-901-8. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie Ediţia IV, 2017 |
|||||
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie:" Chișinău, Moldova, 28 aprilie 2017 | |||||
|
|||||
Pag. 39-39 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
În spaţiul tiso-nistrean, în așa-numita perioadă hallstattiană timpurie au evoluat mai multe culturi arheologice, printre care se remarcă: Gáva-Holihrady, Vârtop, Chișinău-Corlăteni, Cozia-Saharna, Babadag ș.a. Pentru toate, cu excepţia culturii Chișinău-Corlăteni, este caracteristică prezenţa a numeroase fortifi caţii. Conform unor calcule estimative, în spaţiul tisonistrean, pentru perioada dată sunt cunoscute cca 140 situri de acest tip. Repartizarea lor, în funcţie de culturile arheologice, este neuniformă, cele mai multe (cca 120) fi ind atestate în arealul culturii Gáva-Holihrady. Însă, indiferent de apartenenţa lor culturală, din punct de vedere topografi c, pot fi urmărite o serie de similitudini: – Ele au fost amplasate în concordanţă cu mediul geografi c în care au evoluat comunităţile din acea perioadă. În același timp fi ind observată, totuși, o preferinţă pentru regiunile de podiș sau submontane cu altitudini absolute medii. – În cadrul tuturor unităţilor fi zico-geografi ce (munte, podiș, câmpie) pentru amenajarea fortifi caţiilor au fost preferate, în majoritatea cazurilor, locurile apropiate de sursele acvatice, fapt dictat atât de raţionamente strategice, cât și economice. – În cele mai frecvente cazuri pentru construcţia fortifi caţiilor au fost alese locuri cu o altitudine relativă destul de înaltă, cum ar fi promontoriile și platourile. Iar în situaţiile când condiţiile geografi ce nu permiteau acest lucru s-a recurs la amplasarea siturilor pe locuri joase. – Pentru edifi carea cetăţilor au fost alese locuri din care lesnicios se putea controla procesul de extracţie și de difuzare a diferitor resurse naturale, sau a produsului finit. – Fortifi caţiile hallstattiene sunt amplasate în cadrul unor „aglomerări” care constau fie că dintr-un sit fortificat și câteva așezări deschise, fie că dintr-un grup de cetăţi în asociere cu așezări deschise și alte categorii de situri. Astfel, pornind de la cele expuse mai sus, se poate constata, că locul de amplasare al fortificaţiilor nu este unul întâmplător. Acesta trebuia să ofere o poziţie dominată cetăţii, pentru a facilita controlul teritoriului limitrof din punct de militar, economic şi politico-administrativ. |
|||||
|