În anii puterii sovietice istoricii au fost obligaţi să prezinte denaturat trecutul Basarabiei, unite cu România în martie 1918. Istoriografi a sovietică, atât cea din RSFS Rusă, cât și cea din RSS Moldovenească, a prezentat perioada interbelică a Basarabiei drept ani de ocupaţie, de dominare a unui regim sângeros etc. Mari probleme, referitoare la istoria concretă, reală, cum ar fi , de exemplu, viaţa politică, economică, socială, culturală, educaţională, religioasă etc. nu au fost studiate. De abia în anii Restructurării și transparenţei, promovate de Mihail Gorbaciov, istoricii au ridicat o serie de probleme, referitoare la perioada interbelică a spaţiului pruto-nistrean. Studiile au continuat și după proclamarea independenţei Republicii Moldova. Istoricul Gheorghe Palade a fost pasionat de subiecte nestudiate în trecut, interesante, având importanţă majoră pentru cunoașterea istoriei plaiului nostru – parte indispensabilă a Spaţiului Românesc. Preocupările istoricului Gheorghe Palade, redactate cu multă meticulozitate și seriozitate, au fost publicate în revistele de specialitate din România și Republica Moldova, o parte din ele fiind adunate în volumul Integrarea Basarabiei în viaţa spirituală românească (1918-1940), Chișinău, Editura „Cartdidact”, 2010, 306 p. Din temele abordate de autor vom evidenţia politica culturală, promovată de autorităţi în Basarabia, politica educaţională („naţionalizarea învăţământului în Basarabia după Unirea din 1918”), probleme confesionale, mari figuri basarabene (Vasile Stroescu, Paul Gore, Gurie Grosu, Alexandru Boldur etc.).