Şcoala din satul Musteaţa este atestată la 7 ianuarie 1863, ca şcoală parohială, subordonată direct arhiepiscopului din Chişinău. Ea era organizată pe lângă biserica din sat, care ca şi toate bisericile din acea perioadă, deopotrivă cu funcţiile lor de bază, erau şi centre culturale, iar în calitate de învăţător era preotul satului. Chiar dacă în anul 1867, prin directivă ţaristă, numărul şcolilor parohiale este redus considerabil, cea din satul Musteaţa continuă să activeze, doar că în baza programelor cu instruire în limba de rusă. Deşi, limba română, ofi cial, era scoasă din şcolile basarabene, de facto cursurile continuau să fi e predate în română. Aceasta se motivează prin faptul că majoritatea copiilor nu cunoşteau limba rusa şi nici nu erau cadre didactice sufi ciente pentru implementarea procesului educaţional în rusă. Mai departe, evoluţia şcolii va depinde în mare măsură de evenimentele care s-au petrecut în întreaga Basarabie şi, nu în ultimul rând, în Zemstva judeţului Bălţi (creată la 2 octombrie 1869). Învăţământul public nu era o sarcina obligatorie pentru zemstve, de aceea nu prea se atrăgea mare atenţie învăţământului, în general, şi şcolilor în particular. Unele schimbări au loc abia după anul 1897 ca urmare a Recensământului populaţiei, care a atestat o situaţie catastrofală la capitolul ştiutori de carte. În consecinţă, în judeţul Bălţi începe să crească numărul instituţiilor de învăţământ, ajungând în 1907 până la 16 şcoli de zemstvă, printre care şi cea din satul Musteaţa. Şcoala de zemstvă din satul Musteaţa este fondată în anul 1906 şi era patronată de stăpânul moşiei Anton Bogdan, iar în calitate de învăţătoare era Maria Lozanovzchi. Dar, în anul 1909, din cauza unei epidemii de scarlatină, şcoala este închisă. În 1910 şcoala se redeschide şi este mutată într-un sediu nou, unde învăţau 35 de copii din satul Musteaţa, care la acel moment avea 732 locuitori. În anul 1912 şcolii i se atribuie statutul de ,,şcoală de o clasă” (odnoklassnaia), supravegheată de preotul Serghei Petrov, şi aduna 17 elevi, iar în 1913 – 18 elevi. Şcoala avea un program de trei ani şi elevii ei învăţau: religia, limba rusă cu caligrafie, aritmetica, cântarea bisericească. Cu părere de rău, nu se regăseşte printre obiectele de studii limba română. La începutul anului 1918 învăţătoare devine Victoria Fala, care aduce în şcoală, chiar de la început, „Abecedarul moldovenesc”, alcătuit de Arhimandritul Gurie Grosu şi tipărit de Onisifor Ghibu. Reformele serioase survin după anul 1918, când, conform decretului din 04.08.1918, învăţământul este naţionalizat, iar prin Legea pentru organizarea şi funcţionarea învăţământului primar şi normal din 1919, învăţământul primar devine obligator şi gratuit pentru toţi copii în vârsta de 16-18 ani. Ca urmare, în anul 1923, şcoala de zemstvă din satul Musteaţa este transformată în şcoală de învăţământ primar obligatoriu, clasele I-IV. Între anii 1940 şi 1944, din motive binecunoscute, şcoala din sat îşi întrerupe activitatea.