Este cunoscut că, odată cu „dezgheţul gorbaciovist”, organele de conducere ale partidului comunist, nu mai puteau folosi tradiţionalele metode de luptă contra credincioşilor şi a credinţei, cauza fiind mai mult decât evidentă – arătarea feţei umane a regimului. Tocmai din aceste considerente, începând cu a doua jumătate a anilor ’80 ai secolului al XX-lea, metodele precum închiderea lăcaşurilor de cult, opresiunea sau exilul şi exterminarea credincioşilor au trecut pe planul doi în faţă fi ind înaintată o nouă metodă şi anume cea de introducere a unor noi ritualuri şi tradiţii de „tip sovietic” ce urmau să substituie obiceiurile creştine, lucru ce a fost specific atât întregului teritoriu al URSS, cât şi în RSSM. Situaţia devine şi mai complicată, dar prezintă un interes sporit pentru cercetători, atunci când se amplifi că obiceiul religios şi în cazul cercetării noastre acest lucru are loc datorită împlinirii a 1000 de ani de la încreştinarea slavilor de răsărit. Rapoartele CC al partidului vorbesc despre introducerea de noi ritualuri şi obiceiuri cum ar fi, de exemplu, „sărbătoarea roadei”, „sărbătoarea primului snop”, „învestirea în profesie”, „înmânarea paşaportului”, „sărbătoarea străzii”, „onorarea celor mai buni lucrători”, sau cunoscutele nunţi comsomoliste „anti-alcool”. După părerea noastră este interesantă o clasifi care a acestor noi manifestări, a provenienţei acestora, precum şi bineînţeles a impactului avut asupra societăţii şi a rezultatelor care au fost obţinute prin implementarea acestor noi ritualuri sovietice.