Referindu-se la relaţiile moldo-polone în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Nicolae Iorga remarca că „aristocraţia poloneză s-a debarasat de vechile aspiraţii de cucerire a Ţârilor Româneşti, au fost date trecutului şi vechile relaţii de vasalitate”. Totuşi, pe dimensiunea economică, raporturile dintre Ţara Moldovei şi Polonia, pe lângă schimburile comerciale tradiţionale, erau caracterizate de multiple litigii, disensiuni şi confl icte: a) Prima categorie de litigii refl ecta tendinţa ambelor părţi de a controla punctelor vamale, în special podurile, relevant fi ind cazul podului de peste Nistru a lui Paşcanu. În 1760 a fost formată o comisie care a stabilit că podul aparţinuse cu treizeci şi patru de ani în urmă lui Iordachi, tatăl lui Paşcanu, apoi a fost luat de poloni care-i plăteau o taxă anumită proprietarului care la rândul său şi-a revendicat drepturile asupra podului cu doi ani în urmă; b) În anii 1751, 1760, 1761 şi 1764 domnii Ţării Moldovei, îndeplinind dispoziţiile Porţii, au interzis exporturile de vite în Polonia. De fi ecare dată situaţia a fost detensionată după implicarea cercurilor diplomatice de la Varşovia, Paris şi Constantinopol; c) Abuzurile comise de şleahta polonă faţă de supuşii moldoveni „din cauza toleranţei, lăcomiei şi lipsei de măsură a comandanţilor”: un moldovean din satul Labova, în dreptul satului Popik, a fost rănit grav de către soldaţii poloni; lângă Sesarna un localnic a întâlnit trei poloni din Gederin care încărcau o plută cu lemne tăiate ilicit pe malul moldovenesc, cerându-le socoteală, moldoveanul a fost bătut până la moarte; d) Prohibirea horilcii poloneze de către Constantin Moruzi (1780) a provocat un scandal diplomatic de proporţii pentru epocă.