Istoria medievală a Moldovei prezintă numeroase cazuri de trădare, aceasta fi ind considerată cea mai gravă infracţiune pe care o putea săvârşi o persoană. Pentru a cerceta fenomenul trădării este strict necesar ca iniţial să defi nim conceptul de ,,trădare”, analiza aspectelor pe care le prevede acest concept fi ind în istoriografi a din domeniu foarte tangenţial abordată. Conceptul de „trădare”, numit în tradiţia medievală românească „hiclenie” este privit doar cu semnifi caţia sa politică, de „înaltă trădare” (lesse majestatis) şi doar atunci când boierii încălcau jurământul de credinţă depus domnului afl at în exerciţiul funcţiunii. Aceasta era sensul primar al termenului, ca o analiză ulterioară, mai profundă, să poată permite cercetarea fenomenului văzut ca răspuns la acţiunile sau politicile reprobabile ale Domnului. Pentru identifi carea adecvată a circumstanţelor infracţiunii de trădare este necesară cercetarea şi elucidarea tuturor circumstanţelor, deci contextualizarea fenomenului respectiv. Treptat, hiclenia ca un delict îndreptat strict contra persoanei Domnului a început să fi e interpretată ca o crimă împotriva puterii suzeranului, necesitând de a fi luate în calcul noi implicaţii ale infracţiunii. Din cele menţionate, putem conclude că trădarea ca infracţiune medievală nu poate fi catalogată ca una simplă, în ecuaţie fi ind incluse mult prea multe aspecte care necesită a fi luate în calcul, şi doar o cercetare amănunţită a documentelor istorice permite stabilirea tabloului complet a evoluţiei conceptului dat.