Structurile de date au un rol important ^n optimizarea algoritmilor. Se stie ca organizarea reusita a datelor poate ^nbunatati esential algoritmul. De fapt, aceasta constatare a provocat aparitia programarii modulare, apoi si a programarii orientate pe obiecte. Structurile de date sunt studiate si ^n cursurile preuniversitare de informatica, examin^andu-se ^n aceasta ordine tipurile de date simple (^ntreg, real, boolean, character, subdomeniu), tipurile de date structurate (tablou, sir de caractere, articol, multime, sier) si tipul referinta. Curricula preuniversitara la informatica [1, 2] stipuleaza (de exemplu, [2, pag. 8]) ca elevul trebuie sa poata argumenta necesitatea structurarii datelor, ceea ce urmeaza sa-l motiveze sa utilizeze ulterior aceasta abordare ^n scrierea codurilor de program. ^In contextul demersurilor didactice moderne, care promoveaza (pe buna dreptate) educatia integratoare STEM si metodele active de ^nvatare [3, pag. 63], propunem o modalitate non standard de ^nvatare a structurilor de date mentionate. E cienta acesteia a fost validata prin experiment pedagogicorganizat de autori si se axeaza pe instruirea ^n baza de problema (problem based learning) [3, pag. 63], mai exact pe cautarea solutiei mai bune a unei probleme matematice. Idea principala a metodei consta^n urmatoarele: problema poate rezolvata prin utilizarea oricaror date (simple sau structurate), dar calitatea solutiei creste atunci c^and se aplica o structura noua de date (^n ordinea propusa de curricula). ^Intrebarile de genul Solutia poate ^mbunatatita? trebuie sa aiba un caracter provocator, astfel ^nc^at sa mentina entuziasmul si motivatia elevului. Exemplu de problema. Sa se scrie un program care va realiza ^nmultirea a doua numere mari. Ultimul cuv^ant din enunt este important, pentru ca el va lasa ^ntotdeauna loc pentru optimizarea solutiei [4, 5].