Традиционным считается в международном праве подход, при котором для определения термина «государство» ученые обращаются к общенаучному понятию государства, ядром которого «является суждение о наиболее общих и в то же время существенных его признаках». Вопрос же о том, какие еще критерии позволяют считать политико-правовое образование государством – субъектом современного международного права, остается отрытым. Такая дискуссия поддерживается преимущественно представителями англо-американской школы международного права и обусловлена тем, что единственная норма, закрепляющая положения о критериях государственности, содержится в ст. 1 Конвенции о правах и обязанностях государств, принятой на 7-й Международной конференции американских государств 26 декабря 1933 г. в Монтевидео. В ней зафиксировано: «Государство, как субъект международного права, должно обладать следующими условиями: постоянное население; определенная территория; правительство; способность вступать во взаимоотношения с другими государствами».

Traditional it is considered the approach when scientists in order to define the term “state” address to general scientific concept of the state which kernel «is the judgment about the most general and at the same time its essential criteria» in international law. The question on what else criteria allow to consider politico-legal formation as a state – the subject of modern international law, remains opened. Such a discussion is supported mainly by representatives of Anglo-American school of international law and is caused by that the unique norm fixing positions about criteria of statehood, contains in article 1 of the Convention on the rights and duties of the states, accepted on 7th International conference of the American states on December, 26th, 1933 in Montevideo. It stipulates «The state as the subject of international law, should possess following conditions: resident population; certain territory; the government; ability to enter mutual relations with other states».

Tradiţional se consideră că abordarea, prin care s-a determinat noţiunea de „stat”, specialiştii au făcut trimiteri la noţiunea de stat general acceptată, nucleul căreia „constituie o judecare a celor mai generale, şi în acelaşi timp a celor mai esenţiale elemente” în dreptul internaţional. Întrebarea care criterii ne permit să considerăm ca formaţiuni politico-legale ale statului – subiecte ale dreptului internaţional contemporan, rămîne deschisă. Această discuţie este sunţinută, în primul rînd, de către reprezentanţii şcolii de drept internaţional Anglo-American şi este cauzată de aceea că unica formă care întăreşte poziţia criteriilor de stat, se conţine în art. 1 al Convenţiei drepturilor şi obligaţiilor statelor, acceptată la cea de a 7-a Conferinţă internaţională a statelor americane, la 26 decembrie 1933, în Montevideo, unde este menţionat că „Statele, ca subiecte de drept internaţional, trebuie să întrunească următoarele condiţii: populaţie permanentă, teritoriu stabil; conducere şi capacitatea de a întreţine relaţii cu alte state.”