Scopul acestei lucrări se concretizează într-o acordare a noastră la nedumeririle şi simţămintele spectatorilor de teatru, întrebându-ne, totodată, dacă mai există creatori de teatru care să aibă în subsidiar, atunci când pornesc un proiect teatral, dorinţa expresă de a emoţiona publicul spectator. Spectacolul de teatru trebuie să-şi păstreze individualitatea câştigată în zona artei, manifestându-şi chiar şi potenţialul caracter de formator. Creaţia teatrală trebuie să fie realizată într-o manieră exclusiv artistică, aşa încât îndepărtarea de arta profesionistă să nu fie pusă sub semnul obligativităţii atunci când condiţiile socio-politice (lipsa banilor, puţini spectatori) o impun. Aşa cum spunea Jerzy Grotowski, spectacolul de teatru se împlineşte prin această legătură creată în timpul spectacolului de teatru între actor şi spectator. O exprimare forţată a unei noi viziuni teatrale şi anume aceea de a relata banal o întâmplare desfăşurată la timpul prezent şi concretizată ulterior, fără valoare estetică pe scena de teatru, va duce la o ruptură (poate ireparabilă) între fenomenul teatral şi spectator.

The purpose of this work is materialized in our attunement to the perplexities and feelings of the theater audience and, at the same time, we wonder if there are theater creators who have in their subsidiary, when starting a theatrical project, the express desire to excite the audience? The theater performance must retain its individuality gained in the art area, manifesting even its potentialcharacter as a trainer. The atrical creation must be carried out in an exclusively artistic manner, so that the estrangement from professional art is not placed under the sign of obligation when socio-political conditions (lack of money, few spectators) impose it. As Jerzy Grotowski said, the theater performance is fulfilled through this connection created during the theater performance between the actor and the spectator. A forced expression of a new theatrical vision, namely that of recounting banally an event that occured at the present time and subsequently materialized, without aesthetic value, on the stage of the theater, will lead to a split (perhaps irreparable) between the theatrical phenomenon and the spectator.