Stiluri muzicale de tradiție bizantină din vestul și sud-vestul româniei. Lansare de carte: anastasimatarul arădean, alcătuit după notațiile muzicale ale lui Trifon Lugojan de constanța cristescu, 2021, Timișoara
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
568 5
Ultima descărcare din IBN:
2023-10-26 23:21
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
783.03(498) (2)
Muzică bisericească. Muzică sacră. Muzică religioasă (132)
SM ISO690:2012
CRISTESCU, Constanţa. Stiluri muzicale de tradiție bizantină din vestul și sud-vestul româniei. Lansare de carte: anastasimatarul arădean, alcătuit după notațiile muzicale ale lui Trifon Lugojan de constanța cristescu, 2021, Timișoara. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale: Tezele comunicărilor, 15 aprilie 2022, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, 2022, pp. 28-30. ISBN 978-9975-117-81-4.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale 2022
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 15 aprilie 2022

Stiluri muzicale de tradiție bizantină din vestul și sud-vestul româniei. Lansare de carte: anastasimatarul arădean, alcătuit după notațiile muzicale ale lui Trifon Lugojan de constanța cristescu, 2021, Timișoara

Eurostampa musical styles of byzantine tradition from western and south-western Romania. Book launch: anastasimatarul arădean, composed after the musical notations of Trifon Lugojan by Constanța Cristescu, 2021

CZU: 783.03(498)

Pag. 28-30

Cristescu Constanţa
 
Centrul Cultural Bucovina, Suceava
 
Disponibil în IBN: 13 mai 2022


Rezumat

În cultura muzicală de tradiție bizantină din vestul și sud-vestul României, datorită îndelungatei dominații străine, iar apoi, începând din secolul XVIII – și Uniației, tradiția muzicală bisericească ortodoxă a fost conservată pe cale orală la strane până în prima jumătate a sec. XX, când o serie de preoți și profesori de muzică s-au îndeletnicit cu notarea pe portativ a repertoriului muzical bisericesc din zona în care își desfășurau activitatea, folosindu-și cunoștințele muzicale dobândite în preparandii, seminarii și conservatoare. Astfel, cântarea bisericească ortodoxă, dar și cea greco-catolică din Ardeal, Banat și Crișana a fost notată muzical în sistemul occidental și publicată în diverse antologii, cu funcție prioritar didactică, dar și uzuală bisericească, pentru strană. Au rezultat o serie de antologii de cântări bisericești semnate de diverși transcriitori, ce ilustrează formarea în aceste zone, printr-un proces îndelungat de enclavizare, a unor stiluri muzicale regionale, ca rezultat al inter-influenței muzicii bizantine cu folclorul și muzica occidentală impusă prin școală. Unul dintre aceste stiluri din sud-vestul României este stilul configurat în zona Aradului, fixat pe partituri de dascălul de școală bisericească Trifon Lugojan în diverse soluții de notare muzicală mai mult sau mai puțin adecvate. Colecțiile muzicale publicate la Arad sub egida Episcopiei Aradului în perioada anilor 1913-1940 au stat la baza învățământului muzical bisericesc din zonă până în zilele noastre. Volumul pe care îl prezint în continuare, intitulat „Anastasimatarul arădean‖, este soluția contemporană de reeditare, într-o formă actualizată pe criterii științifice și didactice, a cântării reprezentative a stilului muzical arădean conservat în tipărituri din prima jumătate a sec. XX. Pentru prima dată cântările sunt redate în ambele notații uzuale în Biserica Ortodoxă Română: notația psaltică și notația occidentală. Partiturile sunt dispuse paralel pe două pagini – una redând cântarea pe psaltichie, iar alta redând-o pe portativ, pentru accesibilitate largă, dar și pentru a ajuta cititorul muzical prin evitarea parazitării lecturii într-o notație muzicală de cealaltă, așa cum se întâmplă în cazul partiturilor cu notațiile muzicale sinoptice. Probleme de concepție: Dată fiind evoluţia limbii române pe parcursul unui secol de la editarea cărţilor pe care le folosesc în realizarea Anastasimatarului arădean, am diortosit-o, folosind textele oficiale actuale cuprinse în Catavasierul (Octoihul mic) publicat la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000. Dată fiind conservarea orală timp de secole a cântării bisericeşti din Banat, Transilvania, Crișana, Maramureş şi Oaş, cu alterarea inevitabilă a structurii unor glasuri sub influenţe culturale diverse şi, constatând unele deficienţe impardonabile de notare muzicală relativă a lui Trifon Lugojan, s-a impus soluția diortosirii textului muzical al majorităţii cântărilor, folosind modelul notaţiei muzicale utilizată de specialişti în cărţile oficiale de strană editate de Patriarhia Română sub înaltul patronaj al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ţinând seama de particularităţile stilului local intens folclorizat, tărăgănat şi, în acelaşi timp, tonalizat sub influenţa armonizărilor corale din perioada interbelică şi postbelică. Diortosirea muzicală a vizat următoarele probleme: a) notarea melodiilor-model prin transpunerea lor în sistemul notării muzicale relative uniformizate – sinoptic psaltic şi occidental – al Bisericii Ortodoxe Române, pe bazele glasurilor tradiţionale, evidenţiind astfel particularităţile stilului local, fără a modifica structura melodiilor; b) notarea amensurală a melodiilor, respectând structura celular-motivică şi frazală proprie melodicii de tradiţie bizantină în concordanţă cu textul liturgic prozodic; c) notarea modificărilor structurale survenite în procesul multisecular de enclavizare; e) reprezentarea rubatoului în semiografia psaltică. Publicarea acestui volum dedicat ilustrării repertoriale a unui stil muzical bisericesc puternic personalizat în contextul culturii muzicale de tradiție bizantină de pe teritoriul României aduce o importantă contribuție la studierea evoluției culturii muzicale bisericești și la înțelegerea valorilor culturale, spirituale și artistice a stilurilor muzicale regionale de tradiție bizantină.

Cuvinte-cheie
stil, bizantin, anastasimatar, glas