Dezvoltarea tehnologiei a evidențiat necesitatea digitalizării în toate domeniile, unul dintre principalii factori care contribuie semnificativ la creșterea calității vieții și la îmbunătățirea accesului la serviciile publice și private. În acest sens, pandemia COVID-19 a grăbit tranziția societății către o eră digitală în domeniul educației, marcând deficite semnificative în ceea ce privește abilitățile digitale, conectivitatea și utilizarea tehnologiilor în educație, atât în ceea ce privește cadrele didactice, cât și elevii/studenții. De la începutul pandemiei, pe parcursul celor doi ani școlari (al doilea semestru din 2019/2020 și 2020/2021), învățământul a fost supus unor provocări majore, una dintre acestea fiind încercarea de a reduce pe cât posibil impactul negativ pe care pandemia îl va avea asupra învățării și școlarizării. În pofida creării unor platforme și sisteme de învățare la distanță (online), a distribuirii, în unele școli, de dispozitive de comunicare (începând cu anul școlar 2020/2021), chiar dacă aceste acțiuni au apărut, treptat, din momentul în care autoritățile au decis închiderea școlilor, acestea nu au ajuns la toți copiii/tinerii. În ciuda asigurărilor repetate din partea autorităților, nu a fost posibil să se creeze o metodologie clară de predare-învățare-evaluare a elevilor, platforme și sisteme de învățare la distanță, care să includă toți copiii/tinerii, deoarece accesul la învățarea online este condiționat de mediul social de provenință al acestora, de nivelul de educație al părinților, de zona/mediul de rezidență etc. Realitatea acestei perioade a arătat faptul că sistemul de educație nu a fost pregătit pentru o astfel de provocare, nici chiar după primul an de învățământ online, în urma căruia s-au putut identifica deficiențele din sistemul de învățământ, astfel că nu se poate afirma că învățământul online este operațional în totalitate, existând un deficit nu doar în ceea ce privește logistica necesară (pentru școli, elevi și cadre didactice), cât și în privința abilitaților digitale ale elevilor și profesorilor. Aceste disfuncționalități au provocat rezistența și echitatea sistemului de educație, adâncind inegalitatea de șanse educaționale pentru elevii/studenții defavorizați, cu efect negativ asupra viitorului lor. Cei care au fost marginalizați înainte de pandemie, sunt acum și mai expuși riscului. Combinația unor factori socio-demografici (sexul, etnia, vârsta, mediul de rezidență), cu cei economici (sărăcia) poate duce la multiple forme de discriminare și excludere.

The development of technology has highlighted the need for digitalisation in all areas, one of the main factors contributing significantly to increasing the quality of life and improving access to public and private services. In this regard, the COVID-19 pandemic accelerated the transition of society to a digital age in education, marking significant gaps in digital skills, connectivity and the use of technology in education, both in terms of teachers and pupils/students. Since the beginning of the pandemic, during the two school years (the second semester of 2019/2020 and 2020/2021), education has been subject to major challenges, one of which is to try and reduce the negative impact that the pandemic has/will have on learning and schooling as much as possible. Despite the creation of (online) distance learning platforms and systems, the distribution of communication devices in some schools (starting with the 2020/2021school year), even though these actions have gradually emerged since the authorities decided to close the schools, did not reach all children/youth. Despite repeated assurances from the authorities, it has not been possible to create a clear teaching-learning-assessment methodology for students, platforms and distance learning systems, including all children/youth, as access to online learning is conditional on the social environment of their origin, the level of education of the parents, the area/environment of residence, etc. The reality of this period has shown that the education system has not been prepared for such a challenge, even after the first year of online education, after which deficiencies in the education system could be identified, so it cannot be said that e-learning is fully operational, with a gap not only in terms of logistics required (for schools, pupils and teachers), but also in the digital skills of pupils and teachers. These dysfunctions have caused resilience and equity in the education system, deepening the inequality of educational opportunities for disadvantaged pupils/students, with a negative effect on their future. Those who were marginalized before the pandemic are now even more at risk. The combination of socio-demographic factors (gender, ethnicity, age, place of residence) with economic ones (poverty) can lead to multiple forms of discrimination and exclusion.