Constructivismul creează un mediu de învățare relevant și realist în centrul căruia se află elevul, trăirile și experiențele acestuia, creionând așa-numitele „comunități de învățare” care se disting prin participare, prin experimentare, prin colaborare, interacțiune și negociere. Orientat către interiorul individului, această nouă abordare a învățării fundamentează o „știință a comunicării” mai mult decât o „ascultare pasivă” specific tradiționalistă, aducând în centrul preocupărilor sale dimensiunea metacognitivă responsabilă de o „interiorizare” a cunoașterii și totodată de o permanentă reconstrucție a realității de către subiectul învățării care utilizează mecanisme, proceduri și scheme personale pentru a-și facilita universul conceptual, noțional, atitudinal aflat în sfera de acțiune a cunoașterii.

The constructivism provides a relevant and realistic learning environment at the center of which is the student, his feelings and experiences, drawing the so-called "learning communities" that are distinguish themselves by participation, experimentation, collaboration, interaction and negotiation. Focused on the individual ’s inner self, this new approach to learning underpins a "science of communication" rather than a traditionalist “passive listening” based on the metacognitive dimension responsible for an “internalization” of knowledge and at the same time for a permanent reconstruction of reality by the learning subject who uses mechanisms, procedures and schemes to facilitate his conceptual, notional, attitudinal universe of knowledge.