Subiectul de bază al acestui studiu constă în elucidarea aspectelor tehnologice primordiale privind instruirea coborârilor cu grad sporit de dificultate de pe aparatele poliatlonului de concurs în gimnastica artistică. Instruirea coborârilor complicate începe cu însușirea tehnicii de bază a execuției elementelor incluse în coborârile respective, dat fiind că acestea reprezintă o parte inedită a compozițiilor de concurs, care produc efecte pe termen scurt, dar sunt în măsură să schimbe rezultatul final al exercițiului.
Astfel, tehnologia instruirii coborârilor de pe aparate (în ultimul timp cu ”acrobatizarea” directă a acestora) prevede de a efectua întreg lanțul motric (compus din diverse faze dintre cele mai importante), atât în perioadele de sprijin/apucare cu aparatul, precum și în cele fără de contact cu aparatul, toate acestea fiind condiționate de eficacitatea tehnicii de execuție: rațională după conținut și calitativă după forma de mișcare. În același context, tehnologia de instruire prevede de a evita fazele izolate, creând posibilitate sportivului de a conexa cât mai operativ fazele cheie, acestea constituind ulterioarele module ale lanțului motric. În cele din urmă, modulele se conexează într-un act motric comun, fiind însușit prin intermediul elementelor de profil.
Intervenția elementelor de profil contribuie, în primul rând, la perceperea/însușirea tehnicii corecte de bază, anume în fazele de contact/sprijin cu aparatul. În fazele cu desprindere de la aparat, elementele de profil sunt axate pe execuția în condiții înlesnite a formei corecte de deplasare a corpului sportivului în spațiu (fazele de zbor, a anumitor poziții ori acțiuni), accentul fiind pus pe însușirea parametrilor fundamentali: viteza de deplasare, înălțimea deasupra solului, lungimea coborârii, mișcările rotative etc., toate acestea descriind tehnica exactă a coborârii în cea mai naturală formă. Fundamentul tehnicii corecte de execuție a coborârii, instruit pe bază de elemente de profil sau prin intermediul acestora, continue cu conexiunea perioadelor de contact cu aparatul și a celor de zbor de pe aparat, ceea ce constituie o structură integrală a tehnicii de efectuare și care, în același timp, devine platforma, de pe pozițiile căreia pot fi însușite tehnici și mai complicate de execuție.
Este de menționat că o astfel de abordare a instruirii tehnicii coborârilor complicate trebuie să reprezinte un mod algoritmizat liniar de programare a acțiunilor complexe, care pot fi organizate/desfășurate în paralel, folosind condiții înlesnite: groapa cu buretă, aparate și instalații mecanice etc., ceea ce oferă posibilitatea însușirii tehnicii complicate sub cele mai diverse forme.
Astfel, procesul de progresare pe scara complexității/dificultății de execuție, subordonată schemei liniare programate, condiționează la rândul lui perspectiva tehnicii complicate. După stabilizarea tehnicii coborârii de bază (prin efectuare perfectă), sportivul poate trece la un alt grad de dificultate, dar de un nivel mai complex, mărind unghiul de întoarcere a corpului în spațiu, micșorând în același timp momentul de inerție în raport cu axa de rotație. Spre exemplu, dacă gimnastul a însușit saltul întins în coborâre, cu siguranță se poate trece la efectuarea a dublu saltului grupat (aceasta fiind în corespundere cu primul nivel al gradului II de complexitate).
Continuând de a mări unghiul de rotație a corpului în spațiu, se poate trece la efectuarea triplu saltului grupat, aceasta reprezentând primul nivel de dificultate în cel de-al treilea grad de complexitate, etc.
În concluzie, pentru a asigura instruirea tehnicii corecte a coborârilor cu grad sporit de dificultate, de rând cu aplicarea metodologiei algoritmizate liniare, este necesar de a scoate în evidență cele mai logice nuanțe de creativitate și euristică, de cercetare și analiză de moment care, sintetizate printr-o tehnologie specifică formării stereotipului deprinderii motrice complexe va favoriza atât însușirea tehnicii coborârilor dificile, precum și a celor mai complicate elemente.

The primary subject of this research consists in explaining the essential technological aspects of the training process upon the descents with a high level of difficulty from the apparatus (the competition`s events) in the artistic gymnastics. The training process of the difficult descents from the gymnastic apparatus begins with the learning of the basic techniques in performing each of the elements that are included in that complex descent, considering that even if these particular elements have a short-term effect, they can influence the final result of the entire exercise.
Thereby, the training technology of the descents from the gymnastic apparatus, and latterly their “acrobatization”, supposes that there have to be involved all the motrical skills as in the support/gripping phase with the gymnastic apparatus, and also in the contactless phases with the event. This is important because of the effectiveness of the performing technique: a rational content and a qualitative form of movement. In the same context, it is to be mentioned that the training technology assumes to avoid the isolated phases in the performance, so that the gymnast could connect as fast as possible the key phases of the exercise, this way leading to the creation of an entire complex motrical act.
In this case, the intervention of the special elements contributes, in the first place, to the perceiving and learning of the correct basic technique, especially in the phases of contact with the event. In the phases of detaching from the apparatus, the special elements facilitate the correct execution of the gymnast` body movement in space (in the flight phases or specific positions and actions), the focus being on learning the fundamental parameters, such as: speed, elevation, the descent’s length, the rotary movements etc. all of these describing the exact technique of the descent in it`s most natural form.
The training process of the correct performing of the descent elements continues with the interconnection of the contact phases with the apparatus and the flight phases. Together they create an integrated structure of the correct performing technique and it becomes also a complex platform that can serve as a base for other, more complicated executions.
A very important aspect is that such an approach of the training process of the complicated forms of descents from the gymnastic apparatus have to present a linear algorithm for programming the complex actions, using facilitating conditions such as the sponge pit, mechanical equipment etc.
Thus, the progress in terms of complexion and difficulty of the performances, lead to increased complexity level of the afferent techniques of execution. Only after learning and stabilization of the perfect performed basic form of a descent from a gymnastic event, the gymnast can initiate the learning of a more complex technique increasing the angle of the turning movement of the body in space, meanwhile decreasing his inertia in relation to the axis of rotation. For example, if the gymnast already learned the execution of a layout somersault in a descending phase, it is certain that he can start learn the technique of execution of a double somersault in the same phase.
In conclusion, it is required to give prominence to interconnection of the most important details of the research, the most creative aspects of the analysis and the specific technology of the creating a complex motrical habit in order to assure the learning process of the correct technique of the descent phases with high level of difficulty, and also of a lot other more complicated exercise.