Alături de practicile generale și larg utilizate, care consemnează valoric trecerea de la o etapă vitală la alta, cultura populară atestă și manifestări regionale și de ordin secundar, prin care individualitatea sau colectivitatea își exprimă perspectivele de percepere a imperativului echilibrului dintre momentele esențiale ale ciclului vieții. Acest articol oglindește practicile adiacente etapelor fundamentale ale ciclului vieții, pe care leam identificat în satul Fetești, raionul Edineț, Republica Moldova. Ideatica materialului faptic evocat de localnici plasează în centrul acestor practici balanța vieții și a morții, având finalitatea majoră absolută, triumful vieții asupra morții, a cărei realizare, prin posibilitățile actante și predestinarea subiecților, nu este întotdeauna garantată. Un alt aspect important este raportarea acestor practici la cotidianul social, la necesitățile utilitare, la momentele de instabilitate care, privite din unghi axiologic, periclitează parcursul firesc al cercului vieții, dar care, odată întâmplate, trebuie acceptate. Cercetarea dezvăluie valențele locale ale următoarelor trei practici: fierberea colțunașilor cu iarbă și țărână, trecerea (cu descântec) a unui copil bolnav peste un mormânt și acoperirea cadavrului deshumat cu o nouă pânză albă. Aceste practici denotă un sincretism cu lirica populară, deoarece presupun incantații, bocete, formulări retorice. Practicile respective caracterizează o comunitate care trăiește în strânsă comuniune cu legile naturii, care este o bună cunoscătoare a simbolisticii și stilisticii populare, care exprimă viziuni mitice primordiale. Noul context socio-cultural a determinat dispariția acestui tip de practici, însă sensurile lor primare au rezistat timpului, deoarece ele promovează valori perene, care sunt indispensabile oricărui sistem funcțional. Viziunea contemporană trebuie să aprecieze modul în care strămoșii noștri au sesizat anumite realități și au încercat să fortifice atitudini și comportamente.

Alături de practicile generale și larg utilizate, care consemnează valoric trecerea de la o etapă vitală la alta, cultura populară atestă și manifestări regionale și de ordin secundar, prin care individualitatea sau colectivitatea își exprimă perspectivele de percepere a imperativului echilibrului dintre momentele esențiale ale ciclului vieții. Acest articol oglindește practicile adiacente etapelor fundamentale ale ciclului vieții, pe care leam identificat în satul Fetești, raionul Edineț, Republica Moldova. Ideatica materialului faptic evocat de localnici plasează în centrul acestor practici balanța vieții și a morții, având finalitatea majoră absolută, triumful vieții asupra morții, a cărei realizare, prin posibilitățile actante și predestinarea subiecților, nu este întotdeauna garantată. Un alt aspect important este raportarea acestor practici la cotidianul social, la necesitățile utilitare, la momentele de instabilitate care, privite din unghi axiologic, periclitează parcursul firesc al cercului vieții, dar care, odată întâmplate, trebuie acceptate. Cercetarea dezvăluie valențele locale ale următoarelor trei practici: fierberea colțunașilor cu iarbă și țărână, trecerea (cu descântec) a unui copil bolnav peste un mormânt și acoperirea cadavrului deshumat cu o nouă pânză albă. Aceste practici denotă un sincretism cu lirica populară, deoarece presupun incantații, bocete, formulări retorice. Practicile respective caracterizează o comunitate care trăiește în strânsă comuniune cu legile naturii, care este o bună cunoscătoare a simbolisticii și stilisticii populare, care exprimă viziuni mitice primordiale. Noul context socio-cultural a determinat dispariția acestui tip de practici, însă sensurile lor primare au rezistat timpului, deoarece ele promovează valori perene, care sunt indispensabile oricărui sistem funcțional. Viziunea contemporană trebuie să aprecieze modul în care strămoșii noștri au sesizat anumite realități și au încercat să fortifice atitudini și comportamente.