Background. Rosacea is a chronic, recurrent dermatosis with a significant impact on patients' quality of life. At this time, there is no any well defined laboratory method which can confirm the presence of rosacea. This fact creates an impediment for the diagnosis and therapeutic tactics. Objective of the study. The aim of this research is to optimize the clinical-diagnostic and therapeutic management of Rosacea based on reference guidelines and protocols. Material and Methods. 11 guidelines for the diagnosis and treatment of Rosacea from Europe, North America and international dermatological associations were analyzed. The data from the last 7 years publications regarding the therapeutic conduct in rosacea, were examined and summarized. Results. The diagnosis of rosacea is based on the subjective assessment of the clinician, so it is important to use the scales to determine the severity of each phenotypic manifestation. More objective clinical and laboratory methods of diagnostic could be considered to be electronic dermatoscopy, doppler angioflowmetry and also the assessment of indices of hemnodynamics, but the value of these has not been established yet. Treatment of rosacea based on phenotype, using vasoactive drugs (Beta-blockers, Alpha-adrenergics) and Ivermectin, along with classical therapies, lead to better compliance and to an increase in the dermatological quality of life index of patients with rosacea. Conclusion. The choice of treatment options in rosacea should be guided by the phenotypic manifestation of the disease and new vasoactive and anti-inflammatory drugs, which act directly on pathogenetic chaines of rosacea, suggest an update of old standards, including the national one.

Introducere. Rozaceea este o dermatoză cronică, recidivantă cu un impact important asupra calității vieții pacienților. Actualmente nu există o metodă de laborator certă, care poate confirma prezența rozaceei. Acest fapt crează un impediment pentru diagnostic și stabilirea strategiei terapeutice. Scopul lucrării. Scopul acestei cercetări este de a optimiza conduita clinico-diagnostică și terapeutică a rozaceei în baza ghidurilor și protocoalelor de referință. Material și Metode. Au fost analizate 11 ghiduri de diagnostic și tratament a rozaceei din Europa, America de Nord și ale Asociației dermatologice internaționale. Au fost examinate și rezumate datele din ultimii 7 ani privitoare la conduita terapeutică în rozacee, existente în literatura de specialitate. Rezultate. Diagnosticul rozaceei rămâne a fi bazat pe aprecierea subiectivă a clinicianului, de aceea este importantă utilizarea scărilor de stabilire a severității fiecărei manifestări fenotipice în parte. Metodele clinice și paraclinice obiective de diagnostic pot fi considerate: dermatoscopia electronică, doppler angioflowmetria, dar și aprecierea indicilor hemnodinamici, valoarea cărora încă nu a fost stabilită. Tratamentul rozaceei bazat pe fenotip, cu utilizarea preparatelor vasoactive (Beta-blocante, Alfa-adrenergice) și a Ivermectinei, de rând cu terapiile clasice, duc la o complianță mai bună, dar și la o sporire a indicelui de calitate dermatologică a vieții pacienților cu rozacee. Concluzii. Alegerea opțiunilor terapeutice în rozacee trebuie să fie ghidată de manifestarea fenotipică a bolii, iar apariția preparatelor noi, care acționează direct asupra verigilor patogenetice, sugerează o actualizare a standardelor învechite, inclusiv al celui național.