Background. Systemic lupus erythematosus (SLE) is a polysyndromic autoimmune disease of unknown etiology. Lupus manifestations include the involvement of several systems, including the endocrine system. Objective of the study. The article describes the association of systemic lupus erythematosus and autoimmune thyroid disease, it’s incidence and prevalence, pathophysiological mechanisms, clinical manifestations and predictive factors. Material and Methods. All relevant literature was retrieved from PubMed, Oxford academic, Springer link, Science direct, NCBI and Research Gate restricted to the English language. The search strategies contained subject headings and keywords for ‘lupus’, ‘SLE’ or ‘systemic lupus erythematosus’, combined with “thyroid”, “autoimmune thyroiditis”. Results. Thyroid disorders are frequent in SLE and are multifactorial with a definite higher prevalence of hypothyroidism as well as thyroid autoantibodies, the data ranging from 4,4% to 24%, depending on the year of the study and characteristic of the cohorts. According to recent research, the function of the thyroid gland in SLE patients interfere with certain indices as patient’s age, use of immunosuppressive drugs and disease activity. Hyperthyroidism was described in a variety of cases in SLE patients, ranging from 0% to 6,5%. A limited number of cases of Graves' disease have been also reported in SLE patients, in agreement with the higher prevalence of thyroid autoimmunity. Conclusion. There is a frequent association of these diseases and due to nonspecific clinical picture in patients with SLE, physicians should be alert for early detection of possible lupus and thyroid disease.

Introducere. Lupusul eritematos sistemic (LES) este o maladie autoimună polisindromică de etiologie necunoscută, care se dezvoltă pe fondul proceselor de imunoreglare imperfecte. Manifestările lupusului presupun implicarea mai multor organe şi sisteme, inclusiv a sistemului endocrin. Scopul lucrării. Articolul descrie asocierea lupusului eritematos sistemic cu patologia tiroidiană autoimună, fiind raportate date despre incidenţa şi prevalenţa acesteia, mecanisme fiziopatologice, manifestări clinice şi factori predictivi. Material și Metode. Literatura relevantă a fost preluată de la PubMed, Oxford academic, Springer link, Science direct, NCBI și ResearchGate si s-a limitat la limba engleză. Cuvintele cheie folosite au fost: lupus, SLE, systemic, lupus eritematos, combinat cu termenul tiroidă, tiroidită autoimună. Rezultate. Afectarea tiroidiană în LES este multifactorială, cu o prevalență certă mai mare a hipotiroidismului, precum și a autoanticorpilor tiroidieni, datele variind de la 4,4% la 24%, în funcție de anul studiului și caracteristicile cohortelor. Conform cercetărilor recente, funcția glandei tiroide la pacienții cu LES este corelată cu anumiți indici precum vârsta pacientului, utilizarea medicamentelor imunosupresoare și activitatea bolii. Hipertiroidismul a fost descris într-o varietate de cazuri la pacienții cu LES, variind de la 0% la 6,5%. Un număr limitat de cazuri de boală Graves a fost raportat și la pacienții cu LES, în corelare cu prevalența mai mare a autoimunității tiroidiene. Concluzii. Asocierea maladiilor tiroidiene autoimune la pacientii cu LES şi tabloul clinic nespecific dicteaza vigilenţa medicului în depistarea timpurie atât a lupusului, cât şi a unei eventuale maladii tiroidiene pentru a acorda un tratament adecvat.