It`s hard to say when the phrase ―constitutional justice‖ appeared - it‘s susceptible of some meanings, some of them are common, the others being specified, that‘s why it needs a technical language, a professional one. Such explanation for example be related to concerning that the constitutional justice is that form of justice which is achieved being based on constitution and within it. It‘s difficult to delimitate the meaning of ―constitutional justice‖ from the other forms of justice which may also bee achieved primarily, or may be secondly within constitution. The phrase ―constitutional justice‖ it requires a proper and distinctive meaning. As a sign of speciality meaning it designated ―ensemble of institutions and technics‖ by means of constitution supremacy. This being defined as ―constitutional justice‖ some of its components are cumulated namely complimentary ones: a) it means that the constitutional justice and namely justice generally is achieved by an endowed body using the expression of some classical legal professional upon a ―partially justice‖ (the European model), in such way the institutional aspect is evocated; b) the constitutional law may be achieved by certain means and in certain ways, which although they represent some common features with the means and forms of other kinds of law, they borrow from those ones their proper techniques and the same time, they have exclusively and their own aspect. Thus is evocates their procedural aspect; c) the aim of constitutional justice is that one which generally determines the mode of organisation of the instance, involving it in achieving of these law and its made of activity. And finally it is important to mention that insuring the primacy of the constitution, its sanction is a structural factor in the normality of this juridical and national system it means sanctifying and directing it to the top of the internal-juridical pyramid.

Sintagma ‖justiţie constituţională‖ este dificil de afirmat când anume a aparut, aceasta fiind susceptibilă de mai multe sensuri, unele specifice, altele comune şi pentru acest motiv se impune în definirea acesteia un limbaj tehnic, un limbaj de specialitate. Putem cu certitudine afirma că justiţia constituţională este acea formă a justiţiei ce se înfăptuieşte în cadrul şi pe baza constituţiei. Este în schimb greu de delimitat termenul de ‖justiţie constituţională‖ de celelalte forme ale justiţiei care de asemenea se infăptuiesc în cele din urmă sau poate chiar primordial pe baza şi în cadrul constituţiei. Definind justiţia constituţionala identificăm căteva dintre componentele ei care o definesc : a) justiţia constituţională, cum de altfel si in general justiţia, se realizează prin intermediul unui organ înzestrat – utilizând expresia unor praceduristi clasici, cu o ‖parte de justiţie‖ (modelul european). Evocat fiind astfel, aspectul instituţional; b) justiţia constituţională se realizează în anumite forme sau prin anumite mijloace care, deşi prezintă anumite trăsături comune cu formele sau mijloacele altor genuri de justiţie sau împrumută tehnicile acestora, au însă elemente specifice si exclusive. Evocat fiind astfel, aspectul procedural; c) scopul justiţiei constituţionale, care determină, de altfel, modul de organizare a instanţei venită să înfăptuiască această justiţie şi procedura de activitate a acesteia, este în definitiv, asigurarea supremaţiei constituţiei, sancţionarea ei ca factor structurant în sistemul normativ (juridic naţional), ‖sacralizarea” acesteia la vîrful piramidei ordinii juridice interne.